Cum putem construi ecosisteme colaborative pentru orașe sustenabile, reziliente și inovative?
Acest articol face parte dintr-o serie dedicată explorării și documentării bunelor practici reieșite din parteneriatul între România și Norvegia, în cadrul proiectului „Orașe Climat-Neutre și Inteligente: Planificare, Pilotare, Inspirație” (2024–2025). Susținut de Granturile SEE și Norvegiene în cadrul Fondului pentru Relații Bilaterale, această inițiativă încurajează colaborarea transfrontalieră și schimbul de cunoștințe pentru a naviga pe drumurile complexe către neutralitatea climatică.
Guvernanța ca fundament pentru acțiunea climatică
În acest prim articol din seria de bune practici, ne concentrăm pe guvernanța ecosistemelor și intervențiile soft, elemente esențiale pentru asigurarea unor transformări urbane sustenabile. Tranziția urbană către neutralitatea climatică nu este doar o provocare de tehnologie și resurse, ci o provocare de guvernanță și colaborare.
Cu Misiunea Orașelor Neutre Climatic a UE și Acordul de la Paris servind drept cadre de referință, orașele din întreaga lume regândesc modul în care funcționează. La baza acestei transformări se află două concepte esențiale: guvernanța ecosistemelor și intervențiile soft. Împreună, acestea oferă un model pentru gestionarea complexităților urbane, implicând cetățenii și părțile interesate într-un mod semnificativ.
Guvernanța ecosistemelor trece de la gestionarea centralizată la un model participativ, care integrează instituții formale cu inițiative locale. Acest lucru favorizează colaborarea între sectoare, asigurând că politicile urbane reflectă nevoile locale și, în același timp, se aliniază la obiectivele climatice.
Intervențiile soft completează această guvernanță, folosind metode adaptabile precum procesele participative, campaniile educaționale și programele de consolidare a capacităților. Ele încurajează inovarea, extind participarea și creează spații pentru experimentare – esențiale pentru abordarea provocărilor urbane complexe.
Stavanger exemplifică modul în care aceste concepte stimulează inovarea și incluziunea, oferind instrumente pe care și orașele din România le-ar putea folosi în călătoria lor către neutralitatea climatică.
Mesajul este clar: implicare și responsabilizare. Guvernanța ecosistemelor și intervențiile blânde nu sunt doar strategii; ele reprezintă angajamente față de un viitor comun. Să explorăm modul în care acestea pot transforma aspirațiile în acțiuni.
În cadrul recentei noastre vizite de studiu la Stavanger, în Norvegia, am descoperit modul în care orașele pot adopta o guvernanță bazată pe ecosistem pentru a depăși complexitatea acestei tranziții. Orașele din România pot beneficia de adaptarea acestor abordări la contextul său, promovând o tranziție climatică colaborativă și incluzivă.
Parteneriate public-privat pentru leadership în domeniul climei
Contractul Climate City (CCC) al orașului Stavanger reprezintă un model robust de guvernanță care implică activ sectorul privat. Municipalitatea facilitează această integrare prin crearea unei rețele de sprijin care cuprinde atât semnatari cu drepturi depline, cât și colaboratori. Această rețea organizează reuniuni trimestriale destinate schimbului de cunoștințe și alinierii la obiectivele climatice comune.
Printre inițiativele cheie se numără hub-urile de inovație precum Innoasis sau Site4016, care reunesc actorii publici, privați și academici în jurul tehnologiilor de vârf. Innoasis by Nordic Edge este noul hub de inovație urbană din Norvegia, care aduce împreună startup-uri, companii consacrate, investitori, mediul academic și sectorul public, promovând colaborarea pentru crearea și incubarea de soluții noi. În mod similar, Site4016 este un laborator viu pentru experimentarea soluțiilor inovatoare, cum ar fi aplicarea principiilor New European Bauhaus sau a economiei circulare în sectorul construcțiilor. Acesta deschide calea pentru parteneriate public-private menite să susțină incubarea soluțiilor și împărțirea riscurilor. Abordarea accelerează adoptarea soluțiilor sustenabile prin crearea unor medii în care entitățile private pot susține experimentarea în contexte care altfel ar părea prea riscante pentru entitățile publice.
Responsabilizarea cetățenilor prin intermediul instrumentelor digitale
Min Side: Portalul municipal pentru cetățeni din Stavanger ilustrează inovarea în materie de guvernanță prin furnizarea de servicii accesibile și transparente. Le permite rezidenților să se implice direct în inițiativele climatice și astfel consolidează încrederea și participarea, favorizând schimbarea sistemică esențială pentru reziliența la schimbările climatice.
Proiectul Greencoin: Condus de universitate, acest proiect experimentează noi cadre pentru încurajarea comportamentelor durabile. Rezidenții primesc recompense în monedă digitală pentru acțiuni precum mersul cu bicicleta, utilizarea transportului public și reciclarea. Sprijinit de întreprinderile locale, proiectul aliniază eforturile individuale la obiective mai largi de sustenabilitate, demonstrând modul în care gamificarea poate face tranzițiile ecologice eficiente și atractive.
Intervenții soft pentru schimbări comportamentale
Stavanger utilizează știința comportamentală pentru a completa politicile concrete. De exemplu, programele de micromobilitate încorporează campanii care încurajează adoptarea bicicletelor și a e-scooterelor, ilustrând modul în care orașele pot obține o mai mare implicare a societății în politicile lor climatice. Prin utilizarea stimulentelor și a implicării comunității, orașul promovează implicarea societății în inițiativele sale privind clima.
Pentru a încuraja mersul pe bicicletă, Stavanger organizează evenimente precum oferirea de mic dejun gratuit bicicliștilor și organizarea de concursuri școlare pentru cele mai mari rate de mers pe bicicletă. Aceste activități interconectate depășesc treptat rezistența la schimbare, făcând din mersul pe bicicletă un obicei normalizat și apreciat.
O altă idee creativă, Stavanger Treasure Hunt, combină explorarea urbană cu educația ecologică. Prin implicarea comunității într-o activitate ludică, dar cu un scop precis, orașul promovează neutralitatea climatică, stimulând în același timp un sentiment de responsabilitate colectivă.
NEB-STAR: o abordare bazată pe rețea
Unul dintre exemplele remarcabile de colaborare este proiectul NEB-STAR, în cadrul căruia NTNU face legătura între Stavanger și Trondheim pentru a accelera tranziția climatică. Această inițiativă demonstrează modul în care orașele pot valorifica expertiza comună pentru a dezvolta soluții inovatoare, în special în domenii precum construcțiile durabile și regenerarea urbană. Prin încurajarea dialogului și a acțiunilor comune, proiectul subliniază valoarea rețelelor de orașe în abordarea provocărilor comune, oferind orașelor din România un model de colaborare cu alte municipalități.
NEB-Star din Stavanger demonstrează modul în care aplicarea principiilor Noului Bauhaus European (NEB) poate ghida transformarea urbană durabilă. Sprijinit de fonduri UE pe o perioadă de trei ani, proiectul vizează planificarea teritorială și pune accentul pe inovare, colaborare și implicarea comunității.
Două inițiative demonstrative cheie sunt în curs de desfășurare. În Pedersgata, un district urban central, principiile NEB informează abordările privind planificarea spațială și dezvoltarea cartierelor. În același timp, la situl 4016 din Åsen, un grup de întreprinderi din domeniul construcțiilor colaborează pentru a face schimb de experiență, a îmbunătăți eficiența și a accelera adoptarea practicilor de construcție durabile.
Prin facilitarea parteneriatelor internaționale și încurajarea schimbului de cunoștințe, NEB-Star ilustrează modul în care strategiile orientate spre viitor, înrădăcinate în metodologiile NEB, pot inspira orașele să includă aceste principii în propriile lor proiecte urbane.
Inspirație pentru orașele din România
Adoptarea modelelor și colaborărilor internaționale consacrate: Prin adoptarea cadrelor dovedite, cum ar fi Contractul Climate City și implicarea activă în rețele urbane internaționale, orașele românești pot valorifica un bazin larg de expertiză, tehnologii inovatoare și surse de finanțare diverse. Prin măsuri practice – de exemplu participarea la ateliere de lucru între orașe, formarea de parteneriate strategice cu organizații specializate în sustenabilitate urbană și implementarea de proiecte-pilot adaptate celor mai bune practici la nivel mondial – orașele românești au acces la cunoștințe specializate și abordări dovedite care altfel ar putea rămâne inaccesibile.
Valorificarea contextului local și implicarea părților interesate relevante: Implicarea companiilor, a ONG-urilor și a instituțiilor de cercetare asigură alinierea inițiativelor climatice la nevoile specifice ale fiecărui oraș, rezultând în strategii mai eficiente și mai puternic susținute. Prin valorificarea atât a instrumentelor existente – cum ar fi parteneriatele public-privat și consultările cu experți – cât și a abordărilor inovatoare, cum ar fi platformele digitale participative sau laboratoarele vii, orașele pot adapta bunele practici externe la circumstanțele locale, eficientizând atât proiectarea, cât și punerea în aplicare.
Promovarea proceselor de planificare colaborative și holistice: Prin implicarea tuturor stakeholderilor relevanți în procesul decizional și integrarea dimensiunilor economice, sociale și de mediu, orașele din România pot gestiona mai eficient complexitatea proiectelor legate de climă. Utilizarea instrumentelor consacrate (consultările publice, bugetarea participativă) și adaptarea tehnicilor inovatoare de implicare deja dovedite le pot permite orașelor să se asigure că locuitorii contribuie activ la modelarea viitorului lor colectiv. Stavanger a demonstrat că transformarea participării într-o piatră de temelie a metodologiei de planificare nu numai că sporește implicarea și încrederea comunității, dar conduce și la soluții mai solide, acceptate pe scară largă.
Concluzii
Explorarea celor mai bune practici este esențială în cadrul Misiunii pentru 100 de orașe neutre din punct de vedere climatic, deoarece permite orașelor să învețe din abordări dovedite, reducând timpul și resursele necesare pentru a naviga pe un teritoriu necunoscut.
Pentru orașele din România, adoptarea unor astfel de perspective reduce decalajul dintre ambiție și implementare, oferind soluții scalabile și adaptabile care se potrivesc realităților locale. Schimbul de cunoștințe accelerează progresul prin dotarea orașelor cu instrumente de anticipare a provocărilor, de valorificare a metodelor inovatoare și de consolidare a capacităților în cadrul structurilor lor de guvernanță. Acest proces colaborativ de învățare promovează eficiența și inspiră încrederea că neutralitatea climatică până în 2030 este realizabilă și transformatoare.
Foto: Thomas Wolter – Pixabay
