UCaB este povestea celor trei prieteni care au mers 10.000 km împreună din Budapesta până în Freetown, au dotat huburi comunitare cu echipamente educaționale și în cele din urmă s-au întors acasă cu avionul pentru că mașina a rămas la cei care aveau mai mare nevoie de ea. Grațian Mihăilescu, Mihai Lupu și Cosmin Savu au vorbit la UrbanTalks despre aventura africană și oamenii pe care i-au întâlnit pe traseu.
Povestea a început la un festival de jazz la Gărâna, unde Cosmin, Grațian și Mihai au discutat despre ideea de a participa la Raliul Budapesta-Bamako. Cosmin Savu a povestit despre cum a trăit el aventura africană și ce a însemnat o călătorie de 10.000 km prin deșert, zone de conflict și prin culturi diferite.
Cea mai mare frică a mea nu au fost securitatea mea, integritatea mea fizică, bolile sau igiena de acolo, ci echipa. Să stai cu doi oameni într-o mașină 16 ore pe zi e mult. Mihai e un agitat constructiv tot timpul, Grațian e ticăit, vrea să știe din timp ce se întâmplă, eu sunt un anarhist punker care nu suportă regulile și comportamentele, dar vreau să spun că echipa a fost cea mai mare realizare din călătoria asta […]. Au fost 19 nopți pe drum și o săptămână în Sierra Leone. În fiecare zi se întâmpla altceva, totul era atât de intens că nu aveai nici să te cerți, nici să te plictisești. Drumul părea foarte lung și foarte greu, dar întâmplându-se lucruri atât ca geografie cât și ca oameni, pentru că am avut contacte cu oameni nu numai din comunitățile acestea, am avut contact de exemplu cu polițistul care m-a dus în Freetown să scot niște bani și băieții au crezut că m-au pierdut. O altă frică pe care am avut-o a fost mașina, cei care ne-au urmărit au văzut că am avut probleme cu mașina. Motorul a fost scos de două ori, în Mauritania și Maroc. Colegii de raliu ne-au poreclit „Echipa Ambreiaj” pentru că ni s-a tot stricat. Mașina a fost una dintre probleme, dar e foarte bună și va duce 10 ani de acum încolo pentru că e mult mai înțeleaptă
Mihai Lupu a văzut în raliu o oportunitate de a continua colaborările și proiectele începute prin EduCab în zona Africii de Vest, precum și de a crea noi inițiative în Sierra Leone. Prima oprire din cadrul misiunii a fost în satul Ngaolé, Senegal, la un râu distanță de Mauritania. Prin Senegal Educab și cu sprijin venit atât din partea instituților partenere cât și a entităților private, echipa UCaB a activat un hub IT într-o bibliotecă. Opt laptopuri noi, două desktopuri, un videoproiector HD, o instalație de sunet, o tabletă, echipamente de birotică, cărți în limba franceză, două monitoare și accesorii pentru PC au fost donate bibliotecii unde învață zi de zi atât de mulți copii încât școala a fost nevoită să organizeze cursuri de dimineață și cursuri de după-amiază.
Ideea cu raliul este nebunia lui Grațian, avea din 2014 dorința să ajungă la raliul acesta. Grațian mi-a spus la un moment dat că m-a înscris și pe mine în raliu, în plină pandemie în 2020 s-a amânat de câteva ori plecarea și până la urmă am reușit să plecăm anul acesta. Eu la momentul respectiv i-am zis că nu aș veni doar într-un raliu pentru că am circulat foarte mult prin diverse țări în lumea asta. Am fost în raliuri cu Grațian fără să se numească raliuri. De exemplu, în Bangladesh am făcut în 12 ore 200 km. Am zis că dacă tot mergem să ne legăm de niște proiecte educaționale deja începute în Africa de Vest, în sate și urbanul mic, încercând să avem instituții ancoră gen biblioteci sau centre comunitare care să deservească populația. Am început să ne conectăm la diverse instituții, oameni pe care îi știam din diferite contexte și până la urmă am ajuns la patru organizații suficient de serioase pentru a merge mai departe. Obiectivul pe partea educațională este că putem exporta, România se află într-un moment suficient de bun de maturitate organizațională în care putem exporta cunoștințe și duce în altă parte ce am făcut aici […] Avem deja schimburi de mesaje, întâlniri pe proiecte la care suntem implicați în care discutăm despre experiența noastră. După ce ne-am dus la biblioteca din Senegal, la granița cu Mauritania, unde am activat un centru de calculatoare, oamenii ne-au dus cu alai prin satul respectiv să ne arate și școala. Ne-au zis că mai au nevoie de o clasă pentru că trebuie să facă rocadă. Am vorbit să mergem cu o echipă în 2023 să construim o sală de clasă și când partenerii noștri vor reveni în 2024 vor putea continua lucrurile. Este un exercițiu de diplomație culturală, de a-ți testa limitele ca profesionist și organizație ca să vezi dacă ceea ce faci tu este relevant și în alte geografii, culturi, zone religioase și e cumva o legare a lumilor care este importantă pentru noi toți
Pentru Grațian Mihăilescu, misiunea umanitară a fost o ocazie să comunice cu oameni noi și să descopere culturi la care altfel nu ar fi avut acces direct. Au ajuns în Africa de Vest cu o mașină plină cu echipamente destinate educației și s-au întors doar cu numerele de la mașină, CS 22 UCB. Tot la partea de educație este important să menționăm că Grațian a publicat anul acesta lucrarea sa Cum să modelăm orașele din România și în urma donațiilor primite cei interesați au primit un exemplar, fondurile fiind apoi direcționate către UCaB și către organizațiile care se implică în gestionarea crizei migranților din Ucraina.
Trei oameni care habar nu inginerie auto au plecat într-un raliu de 10.000 km. Noi dacă știam că se strică ceva la mașină nu știam ce să facem, nici măcar apă la motor nu puteam să punem. Totuși, am terminat și a fost bine. Frica cea mai mare a fost legată de certurile dintre noi, care nu au existat și chiar a fost super pentru că unii au abandonat. Scria pe ghiduri mare, cu roșu, să nu ni se strice mașina în Mauritania. Tocmai acolo s-a stricat, dar aceste lucruri te ajută să interacționezi cu lume cu care nu ai fi interacționat. Ne-am pus viața și speranța într-un localnic care ne-a ajutat să repornim mașina. Despre asta a fost toată călătoria, despre a interacționa cu oameni, despre a face puțin bine și a educa și a produce plus-valoare în comunitățile respective
Mașina achiziționată de UrbanizeHub a fost donată Departamentului pentru Situații de Urgență din Sierra Leone. După 10.000 km, motorul scos de două ori și ambreiajul schimbat, Nissanul este ca nou și pregătit să fie folosit în misiunile de salvare de vieți.
Ținem să mulțumim încă o dată celor care ne-au ajutat cu strângerea de fonduri pentru a putea ajunge în rândul celor care aveau nevoie de sprijin pentru a-și continua educația și în special adresăm mulțumiri către SafeFleet, ExploMining, EuroStar, Nhood, Autoworld și România, Te Iubesc, dar și prietenilor lui Cosmin, Grațian și Mihai care au contribuit pentru ca aceasta expediție să se desfășoare.
Vă invităm să urmăriți întreaga intervenție a lui Cosmin Savu, Mihai Lupu și Grațian Mihăilescu pe canalul nostru de Youtube.
