Orașele în care trăim pot reprezenta adevărate spații de vitalitate și dinamism, cât și provocări complexe. Clădirile nu sunt doar structuri materiale; ele devin simboluri care reflectă valorile comunității, iar arhitectura urbană joacă un rol esențial în modul în care oamenii interacționează cu mediul lor și implicit, în nivelul lor de fericire și satisfacție a vieții. Un oraș bine conceput și planificat poate crea cadru pentru o viață bună.
Însă cum putem transforma aceste spații urbane în veritabile surse de experiențe pozitive și promotori ai calității vieții și care este rolul arhitecturii în sentimentul de fericire?
Arhitectura Fericirii este conceptul amplu care investighează modul în care design-ul urban devine protagonist în conturarea trăirilor noastre cotidiene. În acest context, am analizat împreună cu Matei Bogoescu, Senior Architect și Partener la BAUdesignLAB, alături de Urb. Corina Pop și Arh. Andrei Mitrea, autori ai „Chestionarului schiță de estetică urbană,” profunzimea unui oraș destinat oamenilor, în care accentul se pune pe calitatea vieții. Conversația este moderată de Teodor Cătăniciu, Millennium Fellow la Atlantic Council, absolvent al Facultății de Arhitectură și Urbanism a Universității Columbia din New York și al Facultății de Drept a Universității din București, cu specializare în dreptul urbanismului.
Rolul arhitecturii in sentimental de fericire este o mare dezbatere la nivelul profesiei. Se vorbește mult despre arhitectura care creează emoție, în ultimii ani.’’O arhitectură care alergă după faptul de a deveni un obiect de designer la scară supradimensionată, a pierdut puțin din ce înseamnă această componenta, iar dacă ne gândim și la ideea de sustenabilitate, cea mai sustenabilă clădire până la urmă este cea care durează 300-400 de ani. Deci nu este neapărat foarte sustenabil construită, dar prin durata în care supraviețuiește devine extrem de sustenabila, cel puțin din punct de vedere social. Și atunci cred că aceasta trebuie să fie plină de substanță. Trebuie să aibă sens pentru oameni, trebuie să aibă o fațadă care este pentru oraș – adică în imagine exterioară a orașului- dar mai trebuie să aibă si un interior care să asigure confort și emoții’’.M.B.
Orașul ideal devine astfel nu numai un oraș frumos ci unul care este alcătuit dintr-o varietate de elemente care împreună, contribuie la fericirea și la calitatea vieții locuitorilor săi. Pe lângă arhitectura estetică și diversă, devin din ce în ce mai importante elemente precum: planificarea urbană eficientă, spațiile verzi și parcurile, promovarea interacțiunii sociale, accesul la cultură, educație, sănătate și bunăstare, siguranța publică, accesibilitatea la transportul public și dezvoltarea durabilă pentru un mediu curat. Însă combinația și procentajul dintre aceste elemente care asigură ’’fericirea urbană’’ a unui oraș, sunt subiective.
„Într-un fel, frumusețea urbană și fericirea sunt cam același lucru, depinzând foarte mult de percepția fiecăruia. Este extrem de dificil pentru noi ca specialiști, arhitecți urbanisti și peisagiști, să acoperim toate aspectele, și adesea ne confruntăm cu această provocare complicată de a fi mult mai mult decât ne permite domeniul în care activăm. De exemplu, alături de Ana Bulai, am reușit să formulăm întrebări într-un mod care să ne permită să explorăm percepția oamenilor referitoare la frumusețe. Răspunsurile au indicat desigur, că nu este chiar atât de simplu să definim ce înseamnă frumusețea urbană, deoarece este ceva extrem de subiectiv. Însă în ciuda subiectivismului, am extras câteva elemente obiective care sunt cercetate în prezent și au fost cercetate de către specialiști de-a lungul timpului’’. C.P.
Mai exact, pentru locuitorii orașelor mari din România, frumusețea orașului, în percepția acestora este legată de 3 lucruri mari, 3 concepte mari: scara clădirii, ferestrele și materialul folosit pentru fațadă.
Iată că acestor percepții trebuiesc adăugate valorile ideii de contract social permanent, adică înțelegerea că trebuie să renunți la anumite libertăți individuale pentru binele comun. În timp, ideea de bine comun s-a distorsionat, devenind foarte individualistă, iar oamenii nu mai acordă atenție vecinilor sau la ceea ce se întâmplă în jurul lor. Astfel, urbanismul și arhitectura ar trebui să reglementeze exact acest bine comun și să echilibreze interesele tuturor, astfel încât să obținem spații cel puțin decente atunci când ieșim în stradă.Se pune astfel problema preocupării față de balanța necesară între prezervare și inovare pentru viitorul unui oraș.
Deși par două arii opuse de acțiune, prezervarea impune de multe ori tocmai inovarea. Un exemplu ilustrativ pentru asta este Proiectul de transformare a 530 de locuințe sociale din cartierul Grand Parc, Bordeaux, care a câștigat prestigiosul Premiu Mies van der Rohe pentru Arhitectură Contemporană în anul 2019.
Proiectul a fost realizat de arhitecții Anne Lacaton & Jean-Philippe Vassal, în asociere cu Fréderic Druot & Christophe Hutin architectes. Transformarea a constat în adăugarea unor module noi la clădirea existentă, fără a evacua locuitorii în timpul procesului.
Această abordare inovatoare a permis extinderea spațiului locativ și îmbunătățirea calității locuințelor, fără a sacrifica nevoile comunității. Aceste locuințe au fost concepute pentru a răspunde nevoilor schimbătoare ale comunității. Module asemănătoare pieselor de Lego, au fost integrate în structura clădirii, creând spațiu suplimentar pentru fiecare apartament. Astfel, locuitorii au beneficiat de extinderea spațiului fără a fi nevoiți să se mute din ansamblu.
Această abordare demonstrează că inovația poate fi aplicată și în contextul prezervării, fără a sacrifica nevoile comunității. Deși demolarea și reconstrucția pot părea soluții mai simple, gândirea creativă și adaptarea la situații specifice pot duce la soluții mai sustenabile, eficiente și mai ales prietenoase cu starea de bine a locuitorilor.
Totuși pentr a crea și pentru a implementa contexte de acest fel, devine crucială o strategizare a măsurilor decizionale, care începe înainte de toate cu o cunoaștere detaliată a orașului, în special a situației în timpi concreți. Acest lucru implică analiza datelor reale despre cum funcționează orașul și despre metabolismul său actual. Pasul următor în atingerea acestui echilibru dintre prezervare și inovare implică delimitarea clară a zonelor cu caracter distinct, menite să-și păstreze identitatea și să fie supuse unor limite bine definite, îmbunătățind însă vitalitatea spațiilor de socializare și a spațiilor publice, cu accent pe străzi.
„Pentru o astfel de dezvoltare coerentă, este crucial să atragem investiții prin identificarea zonelor potrivite pentru dezvoltări semnificative, adaptându-ne unui context diferit față de practicile din trecut. În ceea ce privește intervenția în țesutul istoric,se evidențieză provocările specifice. Sunt ușor de recunoscut dificultățile intervenției în aceste zone, dar vreau să subliniez importanța găsirii unui echilibru între conservare și adaptare la nevoile actuale. Cred că există o necesitate continuă de experimentare și învățare din partea noastră, a profesioniștilor din domeniul arhitecturii și urbanismului. Și sunt de părere că o abordare relaxată, care implică testarea și aplicarea soluțiilor, ne poate ghida în dezvoltarea unor ghiduri și mai ales a unor strategii viabile pentru gestionarea inovației și conservării în orașe contemporane, atente la locuitorii săi’’. A.M
Astfel, bucuria de a trăi în anumite orașe nu este doar estetică, ci derivă din interacțiunile și relațiile pe care le facilitează acele cadre urbane. Exemplul proiectului din Bordeaux ne arată într-un mod practic, că inovația nu trebuie să vină în detrimentul identității, ci că poate fi un partener în menținerea și mai ales în îmbunătățirea autenticității orașelor noastre și în crearea unui sentiment de bine. Ar fi util ca fiecare decizie în planificarea urbană să fie ghidată de o înțelegere profundă a nevoilor și aspirațiilor comunității, pentru ca astfel orașele noastre să poată deveni nu doar locuri de rezidență, ci locuri în care calitatea vieții devine adevărata arhitectură a fericirii.
Vă invităm să urmăriți întreaga discuție in videoul de mai jos:
Acest articol face parte din Campania De Comunicare pe Regenerare Urbană și Sustenabilitate gândită de UrbanizeHub și susținută de Iulius.
