Urmează o zi importantă pentru România și pentru Europa – alegerile locale și alegerile pentru Parlamentul European de pe 9 iunie. Din toate alegerile post-decembriste, acestea sunt, de departe, cele mai “liniștite” alegeri ce le-am avut. Pe de o parte, este bine că avem o “campanie liniștită” – cu zonă de război la granița noastră, ultimul lucru de care avem nevoie sunt bătălii interne fără sens. Pe de altă parte, însă, această lipsă de combativitate, a dus și la o dispariție aproape completă a propunerilor efective.
La alegerile pentru Parlamentul European, partidele se rezumă la a încerca să ne convingă că ele sunt mai bune decât opoziția, fără o discuție minimală pe ceea ce vor face ei în următorii 4 ani pentru a face Uniunea Europeană mai puternică și pentru a rezolva problemele cetățenilor europeni. La nivel local, focusul este exclusiv pe bătălia pentru Primăria Generală a Bucureștiului – o bătălie pe care Bucureștiul o merită, și în care fiecare forță politică majoră susține candidați redutabili. Nu prea știm însă ce se întâmplă în celelalte orașe.
Lipsa atenției pentru alegerile locale se datorează și lipsei mizelor mari la nivel local. Cu excepția câtorva orașe mari unde va exista o bătălie serioasă (Brașov, Timișoara, Constanța, Ploiești, Sibiu), rezultatele sunt relativ previzibile. Pe fundalul creșterii economice și a standardului de viață din ultimii ani, și datorită sistemului electoral cu un singur tur de scrutin, bună parte din primarii și președinții de consilii județene vor fi probabil reconfirmați în funcție. Votul într-un singur tur are păcatul de a încuraja dăinuirea în funcție a primarilor mediocri și are un efect secundar pervers – omoară aproape complet dialogul pe idei. Încurajați de poziția în sondaje, primarii în funcție, refuză un dialog deschis cu contracandidații și cu cetățenii – inclusiv primarii ce în trecut cereau cu tărie dialogul pe idei. Din punct de vedere politic, aceasta este o mișcare deșteaptă – un politician în funcție stă să piardă mai mult dintr-un astfel de dialog, decât un nou venit. Lipsa acestui dialog este însă extrem de păguboasă. Alegerile sunt una din puținele ocazii când o comunitate trece printr-un proces complex de introspecție și decide dacă trebuie ajustări la politici locale și la lista de proiecte prioritare.
Pentru a încuraja dialogul pe idei, atât pentru alegerile la Parlamentul European cât și pentru alegerile locale, venim aici cu câteva propuneri:
IDEI PENTRU O EUROPĂ MAI PUTERNICĂ
UE este, din punctul nostru de vedere, cea mai mare realizare a umanității – suntem aliniați aici cu un grup de români ce susține exact acest lucru (puteți accesa cartea scrisă de ei, “Humanity’s Greates Achievement” aici). Având în vedere progresul socio-economic prin care a trecut România de când a fost inclusă în Uniunea Europeană, românii sunt poate cel mai în măsură să aprecieze Uniunea Europeană la adevărata sa valoare. Din păcate, UE se confruntă cu o sumedenie de probleme și noi românii trebuie să fi o parte activă în rezolvarea acestor probleme. Trebuie să luptăm pentru această Uniune căci și ea s-a luptat pentru noi. Mai jos include câteva propuneri ce sunt, din punctul nostru de vedere, vitale pentru o Uniune Europeană mai puternică:
- COMPETITIVITATE. UE pierde din păcate lupta economică cu SUA, iar distanța dintre ele crește vertiginos. SUA produce inovațiile disruptive iar UE le reglementează. Motivul avansului SUA nu se datorează neapărat geniului nativ al americanilor (o pondere disproporțională a inovărilor lor este generată de imigranți) ci a sistemului lor financiar. SUA are un sistem financiar integrat, cu două burse mari, New York Stock Exchange (NYSE) și the National Association of Securities Dealers Automated Quotations (NASDAQ), ce domină piața americană. Firmele listate la aceste două burse reprezintă 50% din capitalizarea bursieră a tuturor firmelor listate la nivel global – 50%. În Europa, în schimb, avem 57 de burse individuale. Această înseamnă că o firmă europeană, ce dorește să își finanțeze creșterea pe termen scurt, mediu și lung, este într-o competiție ne-egală cu firmele din SUA. Un lac poate susține creșterea unei păduri, o baltă poate susține numai creșterea câtorva floricele. Ca exemplu, UiPath, cel mai mare unicorn din Europa Centrală și de Est, a luat decizia strategică să se listeze la NYSE. La oferta inițială către public (initial public offering – IPO), au strâns $34 miliarde… $34 miliarde. În momentul în care UiPath se lista la NYSE, capitalizarea bursieră a tuturor firmelor listate la Bursa de Valori București (BVB) era de numai $30 miliarde. UiPath încă nu generează profit, dar a primit o infuzie de capital mai mare decât a tuturor firmelor de pe BVB. Ce șanse au firmele din Europa să concureze cu firmele americane în asemenea condiții? Nu prea multe. Ajunge să vă uitați la care sunt cele mai mari 100 companii din lumea, pentru a realiza că Europa nu stă bine de loc. Câte companii europene sunt în top (de ex. Novo Nordisk, LVMH, ASML) sunt dependente de piața americană pentru performanța lor.
O altă dimensiune a competitivității ține de modul în care este organizat sistemul universitar în Europa și SUA. Uitați-vă la orice ranking internațional pe universități și vedeți cum stăm față de americani. Universitățile americane, atât cele private cât și cele publice, au fonduri de investiții (“endowment”). Mai exact, veniturile ce le fac din taxele de școlarizare, ce depășesc nevoile lor operaționale curente, sunt investite. Universitățile sunt pline de oameni deștepți, iar acești oameni deștepți pot fi mobilizați pentru a sprijini misiunea universităților. Cu cât fondurile universităților sunt investite mai deștept, cu atât ele generează mai multe venituri pentru universități. De exemplu, fondul de investiții al Universității Harvard este $50 miliarde – adică mai mult decât PIB-ul multor țări, deși are numai 22.000 studenți și 2.400 profesori. Pe locul doi vine Universitatea Yale, cu un fond de investiții de $40 miliarde, datorat în mare parte lui David Swensen, considerat cel mai bun manager de fonduri de investiții universitare. Swensen a devenit managerul fondului de invesiții Yale în 1985, când acest fond era numai $1 miliard. De atunci până acum, el a făcut minuni cu acel fond. În mod evident, universitățile americane folosesc aceste fonduri de investiții pentru a finanța proiecte ambițioase de cercetare și pentru a atrage cei mai buni studenți din lume.
În Europa, cele mai puternice universități sunt cele cu fond de investiții – notabil cele din UK. În Europa Centrală și de Est, Lituania a introdus fondurile de investiții pentru universități și este printre cele mai dinamice economii din Uniune (recent a depășit și Estona la PIB pe cap de locuitor). John Maynard Keynes, unul dintre cei mai mari economiști ai lumii, a fost managerul fondului de investiții al King’s College.
Ca atare, includem mai jos două propuneri:
- Piață financiară integrată la nivel european. Ar trebui să fie ușor pentru un neamț, ceh, spaniol, finlandez, sau polonez, să investească într-o firmă românească cu potențial. Este singurul mod de a scoate la suprafață antreprenorii cei mai de succes din Europa.
- Fonduri de investiții pentru universități. Fără astfel de fonduri, riscăm să pierdem cele mai mari minți ale lumii către SUA.
- MIGRAȚIE. Migrația este un subiect ce împarte Europa în două și crează tensiuni atât la nivel social cât și la nivel politic. În contextul declinului demografic și al îmbătrânirii populației Europei, migrația este singura opțiune pentru a păstra performanța economică. De altfel, țările dezvoltate cu cea mai bună performanță economică în ultimii ani, sunt cele cu politici pro-active pe migrație – SUA, Canada, Australia și Noua Zeelandă. De altfel, de câțiva ani buni, Noua Zeelandă a depășit Japonia în ceea ce privește PIB-ul pe cap de locuitor, în mare parte pentru că Japonia a rămas închisă ermetic (mai puțin de 0.1% din populație vine din afara țării) în timp ce Noua Zeelandă a păstrat dinamismul în economie prin intermediul unor politici de migrare deștepte. În SUA, Canada, Australia, și Noua Zeelandă, cam 25% din populație este născută în altă țară. În UE media este cam 10%.
Imigranții, dacă sunt bine integrați în societate, ajută nu numai la acoperirea unor nevoi economice clare (vedeți numai cine vă servește la masă în restaurant, cine face curierat, sau cine lucrează pe șantiere de construcție) ci sunt responsabili și pentru un număr disproporțional de inovații. În SUA, o pondere mai mare de antreprenori, șefi de companii mari (vedeți, de exemplu, cine conduce Microsoft sau Alphabet), antreprenori (tatăl lui Steve Jobs a fost iranian, Elon Musk a venit din Africa de Sud, Sergey Brin a venit din Rusia), și laureați la premiul Nobel vin din rândul imigranților.
Ca atare, este important ca și la nivel european să avem:
- O politică comprehensivă pe migrație. Aici este important să nu ne axăm numai pe selecția oamenilor cu realizări academice sau economice, ci să permitem și accesul celor ce poate au avut poate mai mult noroc în viață (sistemul loteriei vizelor din SUA). Asta pentru că este un sistem mai uman și pentru că nu știm niciodată de unde va veni următorul mare geniu al omenirii. De asemenea, trebuie investit mult în gândirea de politici de integrare a migranților în societate, așa cum SUA, Canada, Australia și Noua Zeelandă au făcut-o cu succes.
- UN NIVEL LOCAL PUTERNIC. Ăsta e un domeniu unde Europa stă mai bine decât SUA. Datorat în mare parte Politicii de Dezvoltare Regională a Uniunii Europene (o politică absolut genială, ce nu este apreciată la adevărata ei valoare – în mare parte pentru că europenii nu știu să facă PR cum știu americanii). Un nivel local puternic, cuplat cu un nivel central cu mandat și puteri reduse, limitează substanțial riscul de ne trezi cu un Putin sau Trump la putere, și implicit cu riscul ca toată lumea să fie aruncată în aer datorită demenței/inconștienței/ego-ului unui singur individ.
În mare, faptul că România a avut un nivel local puternic, ne-a ajutat enorm în anii de tranziție, căci chiar dacă nu am avut lideri vizionari la centru, la nivel local am început să vedem administrații tot mai performante. Am reușit de asemenea să evităm preluarea puterii de către un autocrat gen Orban, Erdogan, Fico sau Kaczynski.
Aici România a reușit să facă o figură frumoasă la nivel european, căci suntem reprezentați bine în Comitetul Regiunilor din Europa. De altfel, Emil Boc a fost printre cele mai vocale voci din Europa pe tema întăririi nivelului local și este primarul român cu cea mai bună vizibilitate la nivel european. Sperăm să vedem cât mai mulți lideri locali din România, implicați activ în dialogul despre viitorul Europei. Clujul atrage destul de multe fonduri oferite de Comisia Europeană, iar acest lucru se datorează și lobbyului politic realizat la Bruxelles de către primarul din Ardeal.
Ca propunere:
- Întărirea nivelului local precum și creșterea fondurilor ce pot fi accesate de local direct de la Bruxelles. Problema este că atunci când ai un autocrat la putere, puterea de obicei și-o trage din orașele mai mici și din rural, unde problemele de dezvoltare și neulțumirea oamenilor sunt mai mari. Asta înseamnă că orașele mari și dinamice ajung să fie deprivate de resurse, căci autocrații realocă resursele către baza lor electorală. În felul acesta se ia aerul motoarelor economice din țările respective. De aceea, Budapesta a ajuns să performeze mult sub București, iar orașele mari din Polonia primesc o fracțiune din finanțările ce le au la dispoziție orașele mari din România.
Ne mutăm acum atenția pe alegerile locale din România, și venim cu câteva idei pentru un local mai performant.
IDEI PENTRU UN LOCAL MAI PERFORMANT
Localul din România a performat foarte bine în ultimii ani – cel puțin la nivel economic. Avem orașele cu cea mai rapidă creștere economică din Europa. Pe de altă parte, conform indicelui european pe performanța administrației publice locale, nu stăm la fel de bine. Mai mult, Bucureștiul este pe ultimul loc în Europa pe acest indice – o poziției nu tocmai măgulitoare, și știm cu toții parte din probleme cu care se confruntă capitala. De aici avem deja două informații cheie privind un dialog pe idei pentru localitățile din România. Avem un sector privat performant și un sector public unde încă sunt lacune pe partea de capacitate administrativă. Trebuie ca atare să vedem cum permitem sectorului privat să performeze la capacitate mare, și cum putem întări și administrația publică. Mai jos înșiruim câteva propuneri (menționăm că în “Orașul Românesc 4.0” discutăm în mai mare detaliu idei pentru orașele de mâine ale României):
- OAMENI FERICIȚI. Creșterea economică este un produs a doi factori: 1) creșterea populației (adică mai mulți oameni ce consumă mai multe bunuri și servicii); 2) creșterea productivității individuale (adică mai multe bunuri și servicii produce în medie de oameni). Cum am avut declin demografic în ultimii ani, singura sursă a creșterii economice românești a fost creșterea productivității individuale a românului de rând. Și, într-adevăr, când ne uităm la date, vedem că România a avut cea mai rapidă creștere a productivității individuale în Europa. Pentru a continua această creștere în productivitate, totul ține de românul de rând, și omul va fi productiv dacă i se oferă condițiile pentru a fi fericit, pentru a-și realiza potențialul, și dacă simte că eforturile sale nu sunt în van. Ce îi face pe oameni fericiți? Lucrul acesta variază de la o comunitate la alta și nu poate fi aflat dacă administrațiile locale nu au mecanisme pentru un dialog viu și continuu cu comunitatea. Din păcate, mai toate primăriile din România sunt deficitare pe acest domeniu. Culmea este că ultimele tehnologii permit soluții simple și eficiente de implica toți cetățenii în viitorul cetății lor. Ar trebui gândite cât mai multe soluții de dialog, și ar trebui testate peste tot prin țară pentru a vedea ce prinde mai bine.
Ca idee mare propunem:
- Dezvoltarea unor mecanisme pentru dialog activ, continuu și transparent cu cetățenii. Fiecare om are un potențial latent ne-explorat. Fiecare dintre noi suntem o forță ce așteaptă catalizatorul potrivit. Cu toții putem fi un Stan Ioan Pătraș, a cărui opere de artă de la Săpânța, asigură an de an o sursă de venit pentru locuitorii comunei.
- ACCES LA OPORTUNITĂȚI. Gândiți-vă ce start în viață are un copil născut în New York și unul năcut în comuna Bătrâna din România (cea mai mică comună din țară). Copilul din New York are acces la o rețea mare de bone, creșe și grădinițe; are acces la școli pe orice domeniu inventat de omenire; are acces la universități de top; poate ajunge ușor în orice colț din lume; e înconjurat de oameni performanți de la care poate învăța în domeniile de interes; are acces la o sumedenie de locuri de muncă și poate alege ce i se potrivește mai bine; are acces la o viață culturală vie și dinamică, la o sumedenie de opțiuni de petrecere a timpului liber, la o sumedenie de opțiuni de shopping (găsește în oraș cam tot ce se produce la nivel mondial). Copilul din Bătrâna se poate numi norocos dacă are profesori mai de Doamne-ajută la școala comunală. Acesta este tragedia celor născuți în rural și urbanul mic. Și nu există nici o soluție facilă pentru ei. Nu poți să pui în Comuna Bătrâna, cu o populație de 175 oameni, și aeroport, și gară, și teatru, și universitate, și mall. Ce poți însă să faci, este să oferi oamenilor din Bătrâna un acces cât mai facil la opotunitățile disponibile în jurul lor. Poți vedea cum ei pot accesa mai ușor școlile și magazinele din Deva, universitățile din Cluj, aeroportul din Timișoara și activitățile culturale din Sibiu. Și pentru asta nu ne trebuie o reformă administrativă, ci o schimbare a gândirii de la nivel local la nivel de rețea de localități. Aici avem câteva ierarhii. Pe de o parte, avem Bucureștiul, a cărui zonă de influență merge până la Craiova, Brașov și Constanța. Patrulaterul format de aceste orașe este cea mai importantă zonă economică a României, și trebuie să avem o planificare integrată mult mai bine gândită pentru întreaga zonă. Gândiți-vă numai la localitățile din jurul Ilfovului, ce se împart în zone ce au explodat în ultimii ani (datorită accesului facil la oportunitățile oferite de București) și zone ce încă se scaldă în sărăcie lucie (datorită izolării lor). Al doilea rând în ierarhie îl au Clujul, Iașul și Timișoara – orașe secundare ce ancorează economia în Ardeal, Moldova și Banat. Aceste orașe trebuie să crească și să devină cât mai competitive, pentru a fi cu adevărat poli de dezvoltare pentru regiunile lor (asta înseamnă aeroporturi active, universități de top și multe oportunități de muncă). Urmează după aceea centre regionale precum Oradea, Sibiu, Arad, Piatra Neamț, Suceava, Râmnicu Vâlcea sau Târgu Mureș. Și așa mai departe, până ajungem la nivelul Bătrânei.
Ca idee mare propunem:
- Colaborare strânsă între nivelul local și nivelul central pentru a asigura accesul tuturor românilor la oportunități – indiferent dacă aceste oportunități sunt în România sau în afară. Aici putem merge de la lobby pentru ridicarea restricților Schengen și lobby pentru eliminarea vizelor către SUA la dezvoltarea infrastructurii conective și a unor sisteme regionale de transport public eficiente, la întărirea centrelor urbane secundare și terțiare ce ancorează economiile regionale.
- DIPLOMAȚIE ECONOMICĂ. Dezvoltare economică de tipul “noi prin înșine” nu există. Singura țară ce și-ar putea permite sa devină complet autarhică este SUA, și și acolo ar apărea probleme majore dacă s-ar rupe complet de restul economiei globale. Nici o localitate nu poate să prindă din urmă localități mai dezvoltate dacă nu înregistrează un ritm de creștere mai rapid decât al acelor localități dezvoltate. Și nu poate să crească mai rapid decât localitățile dezvoltate dacă nu există un transfer de resurse (investiții, exporturi, know-how) dinspre localitățile dezvoltate către ele. Asta înseamnă că toate primăriile din România trebuie șă își asume mult mai în serios și mai coordonat partea de diplomație economică. Aceasta presupune nu numai participarea la târguri pentru investitori (de ex. ExpoReal sau MIPIM) și un dialog activ cu potențiali investitori, ci necesită și o dezvoltarea continuă a aspectelor ce fac o locație atractivă – atât pentru investitori cât și pentru antreprenori locali (de ex. o forță de muncă bine pregătită, infrastructură conectivă bine pusă la punct, și o calitate a vieții bună). Nu trebuie resurse fantastice pentru a performa mai bine în domeniul diplomației economice. Gândiți-vă că Siretul, localizat în Bucovina, unde se agață harta României în cui, participă an de an la ExpoReal, împreună cu Camera de Comerț Româno-Germană. Are două parcuri industriale pline ochi și se promovează intens în continuare. Dacă Siretul poate, care e scuza celorlalte localități din România.
Ca idee mare propunem:
- Departament de Diplomație Economică la nivel internațional – axate pe atragerea de investitori, dezvoltarea antreprenoriatului și a inovării la nivel local, și promovarea exporturilor.
Cu speranța că parte din aceste idei vi s-au părut interesante, vă încurajăm să mergeți la vot, să votați cu cei ce vă reprezintă cel mai bine, și să îi provocați la discuții pe proiectele vitale pentru comunitatea voastră. Astfel de discuții vă pot lăsa peste patru ani și mai fericiți și mai înstăriți.
