De 10 ani se lucrează la planul care va seta traiectoria de dezvoltare a Zonei Metropolitane a Barcelonei. Peste 15.000 de oameni au fost implicați în procesul de creare, au fost organizate 13 expoziții, au fost publicate 21 de lucrări și 500 de experți au lucrat până în prezent la viitorul Plan Director Urbanistic Metropolitan.
Doar în orașul Barcelona trăiesc 1,6 milioane de oameni. În restul zonei metropolitane mai avem încă 1,6 milioane. Toți acești oameni trebuie să ajungă la locul de muncă, trebuie să aibă acces la servicii de calitate pentru ceea ce înseamnă educație, sănătate și nu numai, au nevoie de magazine în apropierea locuințelor și de locuri unde să își petreacă timpul liber. Provocarea pentru echipa de urbaniști de la Area Metropolitana de Barcelona este să gândească un plan pentru dezvoltarea zonei astfel încât să răspundă acestor nevoi și să nu creeze alte probleme, în special probleme de mediu. Misiunea lor este dificilă și pentru că geografia este pe cât se poate de diferită, de la mare la munte și pe traseu urcând mai multe trepte de elevație.
În birourile serviciului de urbanism l-am cunoscut pe Javier Ortigosa, șeful biroului de mobilitate și infrastructură, care ne-a făcut turul în timp ce colegii săi lucrau și se consultau în jurul nostru. Ce ne-a atras atenția a fost ceva exact în mijlocul biroului: cutii dreptunghiulare puse una peste alta și pe care scria PDUM. Javier ne-a invitat să ridicăm una dintre ele. Cântărea cam 10 kg și conținea planurile care urmau să fie transmise către cele 36 de municipii. În timp ce ne îndreptam spre zona unde urma să discutăm despre plan, am trecut pe lângă un perete alb-negru format în totalitate din fotografiile celor care au lucrat până în 2016 la elaborarea PDUM.
Procesul de creare al Planului Director Urbanistic Metropolitan a început în 2013. În primii trei ani au fost scrise și publicate rapoarte pe teme ca fabrica urbană sau mobilitate, au avut loc întâlniri cu experți și au fost organizate expoziții deschise publicului larg. În prezent, planul este finalizat în proporție de 60-70% și disponibil pe internet. Oamenii pot veni cu cereri oficiale după ce citesc planul în cazul în care consideră că anumite lucruri ar trebui schimbate. În funcție de cereri, dacă acestea nu pot fi soluționate pe cale amiabilă se poate ajunge și la procese juridice. Dacă nu se merge atât de departe, este estimat că data de publicare finală a planului să fie undeva peste doi sau trei ani.
Primul plan urbanistic a fost publicat în anii ’70, când Spania era sub dictatură și exista o anumită standardizare pentru ce înseamnă dezvoltarea urbană. Odată intrați în democrație, au fost încercate remedieri, au fost publicate coduri pentru construcții și chiar dacă aceste schimbări majore au avut loc nu s-a modificat fondul, planul inițial fiind valabil până astăzi. Ceea ce încearcă AMB și echipa lui Javier Ortigosa este să facă o actualizate și să schimbe traiectoria de dezvoltare urbană.
În momentul în care echipa de urbanism AMB vine cu o propunere tehnică, aceasta ajunge la primari pentru a fi validată. De obicei, există cereri de modificare pentru ceea ce înseamnă costul anumitor facilități sau cum propunerile pot fi mai bine integrate în perspectiva locală ca să răspundă cât mai bine nevoilor oamenilor.
Pentru a crea planuri adaptate la cerințele reale, sunt preluate informații pe domenii esențiale ca mobilitate, consum energetic sau cartografie. AMB lucrează cu unitățile de transport și Universitatea Tehnică pentru a găsi soluții pentru împreună astfel încât oamenii să se poată deplasa cât mai sustenabil de acasă la locul de muncă, școală sau oriunde au nevoie.
Planul are trei obiective principale:
Oprirea creșterii în extindere și a consumului de teren
Crearea unei rețele de acces verzi prin care să se reducă atât consumul energetic cât și să crească nivelul de circularitate
Crearea bulevardelor metropolitane care să dea senzația că o călătorie dintr-un municipiu în altul se simte ca o ieșire dintr-un cartier în altul
PDUM încearcă să rezolve și problema densității. În Barcelona, ca exemplu, există zone unde densitatea ridicată nu are niciun sens în timp ce alte zone, unde ar avea sens să existe mai mulți oameni, stau slab la acest capitol. Locuințele puține în cartiere de birouri și spații comerciale înseamnă o creștere a dependenței de mașină. Cu cât o zonă are mai puține funcții, cu atât omul va alege să se deplaseze cu varianta care îi este cel mai la îndemână pentru că știe că va sta la serviciu opt ore și apoi mai trebuie să conducă o oră până acasă sau știe că va petrece patru ore la un centru comercial și apoi conduce până la domiciliu. Opusul este în acelasi timp adevărat. Dacă poate ajunge la serviciu cu autobuzele care circulă pe benzi dedicate, cu aer condiționat, spațiu și frecvență ridicată, dacă își poate face cumpărăturile aproape de locuință și are parcuri sau zone unde să își petreacă timpul liber, atunci nu va mai allege să piardă timp în traffic sau căutând locuri de parcare.
Javier Ortigosa și echipa sa cred în ideea de a avea tot ce îți trebuie la o distanță de 15 minute. Chiar dacă este imposibil să ajungi dintr-o parte în alta a orașului în 15 minute în orice mod și acest lucru va rămâne o realitate pentru orașele mari, la nivel personal putem să găsim variante să ne reducem timpul de deplasare pentru a petrece mai mult timp cu cei dragi sau făcând ce ne face plăcere. Jumătate din deplasările din Zona Metropolitană Barcelona se fac cu mijloace nemotorizate, adică pe jos în procent de 47% și cu bicicleta sau scooterul în procent de 3%.
Ce am învățat de la Area Metropolitana de Barcelona este că avem nevoie de viziune pe 30 de ani când gândim modul în care vrem să ne arate orașele și conexiunile dintre ele. Chiar dacă a durat 10 ani și mai este nevoie de câțiva până ce planul să fie finalizat, prin faptul că toți stakeholderii din zona metropolitană sunt implicați în proces este garantat că va răspunde nevoilor publicului larg.
