Orașele și comunitățile sustenabile este obiectivul numărul 11 din cele 17 obiective de dezvoltare sustenabilă. Pentru ca acest obiectiv să fie atins e nevoie de implicarea sectorului privat, a companiilor și nu doar a decidenților din administrație. In articolul următor preluat de pe Harvard Business Review, demonstrăm cum companiile au de câștigat financiar și ca imagine, in cazul in care se implică in dezvoltarea sustenabilă.
Datorită situației politice din întreaga lume și circumspecției cu care dezvoltarea sustenabilă e privită, sectorul privat s-ar putea să fie sectorul decisiv în rezolvarea schimbărilor climatice, prin implicare. Această cerere pentru asumarea unui rol mai mare poate apărea nu doar în cadrul grupurilor de advocacy și celor de supraveghere și control, ci și în cadrul clienților, investitorilor, partenerilor și angajaților.
Problema este că sectorul privat nu este un mediu ușor de organizat pentru a crea sau a consolida bunurile publice. În ciuda apelurilor pentru responsabilitatea socială corporativă și a argumentelor pentru crearea valorii partajate, companiile nu s-au mișcat foarte repede pentru a-și spori activitatea în acest spațiu, cu excepția câtorva actori care au luat acțiune mai repede, dar din păcate sunt prea puțini.
Obiectivele de Dezvoltare Durabilă ale ONU (SDG) au potențialul de a oferi, pentru prima dată, un cadru pentru mobilizarea companiilor să investească în dezvoltarea sustenabilă într-un mod continuu și scalabil, urmărind în același timp și propriile lor interese de afaceri. Iar unele companii au preluat deja conducerea. Unilever, de exemplu, a constatat că mărcile sale durabile cresc cu 30% mai repede decât restul, iar în 2015 au adus aproape jumătate din creșterea totală a companiei. La fel ca Unilever, există companii din alte industrii care formează o avangardă a inovatorilor, care își îmbină obiectivele de afaceri cu dezvoltarea sustenabilă. Această nouă rasă de companii sunt numite „inovatori incluzivi”.
Navigarea prin SDG-uri: de unde să începeți?
Una dintre primele provocări pentru orice companie să se familiarizeze cu cele 17 SDG (enumerate în graficul de mai jos) este pur și simplu să lupte cu amploarea lor pură. Lista obiectivelor și a materialelor publicitare de la ONU arată ca o placă de joc colorată și include idei mari precum „fără sărăcie”, „viața pe uscat” și „pace și dreptate”.
Desigur, SDG-urile sunt destinate să fie cuprinzătoare, printr-o abordare sistemică a problemelor complexe ale dezvoltării durabile la nivel planetar. Dar, atunci când se confruntă cu o construcție de genul acesta, companiile se pot lupta cu ideea de unde să înceapă. Încercarea de a acoperi totul ar fi una copleșitoare din punct de vedere operațional și o pierdere de resurse. Unele obiective pot fi prea largi sau prea îndepărtate. De exemplu, „fără sărăcie” este ușor de anulat, deoarece este prea îndepărtat de lanțul de afaceri și de valoare al unei companii. În timp ce lățimea este o virtute pentru un public de politici publice, managerii având nevoie de modalități de a acorda prioritate și de a concentra resursele.
E imposibil ca și companie să acoperi tot spectrul SDG-urilor. De exemplu, Southwest Airlines s-a concentrat asupra consumului responsabil și asupra acțiunilor climatice; Johnson & Johnson / Janssen au ales o sănătate bună și parteneriate pentru obiective; iar MasterCard a ales locuri de muncă bune și creștere economică, inegalități reduse și parteneriate.
Unii lideri se îngrijorează când vine vorba de concentrarea pe obiective specifice care ar putea duce la alți „orfani”. Ericsson, de exemplu, a atribuit fiecărui membru al echipei executive un campion al unuia dintre SDG. Cu toate acestea, cercetările sugerează că o astfel de dispersie a eforturilor nu este recomandabilă, deoarece are tendința de a împărți resursele, de a îndepărta investițiile de SDG din strategia companiei și de a avea efectul paradoxal de a face orfani din toate SDG, deoarece niciunul nu primește investițiile strategice susținute .
Pentru ca managerii companiei să aibă preocupări practice înainte de a cădea de acord asupra deciziei de „unde să înceapă”, vă propunem trei pași, pe baza experienței inovatorilor incluzivi:
- Segmentarea SDG-urilor. În primul rând, se segmentează SDG-urile relevante pentru afacerea dvs. într-o „poveste” care ajută la stabilirea unei ierarhii și surprinde o parte din logica despre care sunt cele mai relevante pentru dvs. O modalitate de a face acest lucru este de a organiza SDG-urile în trei domenii principale: oamenii, planeta și principiile politicii. Este util să clarificăm care sunt obiectivele de stat final și care sunt obiective intermediare concepute pentru a atinge obiective mai mari. Puteți vedea aceste zone de focalizare în graficul de mai jos. (În raportul nostru pentru inovatori incluzivi, am organizat SDG-urile într-o piramidă pentru a reprezenta tipurile de prioritizare necesare, unde fiecare strat al piramidei reprezintă SDG-uri care susțin colectiv SDG-urile de stat care formează vârful piramidei.)
- Identificarea locul în care se potrivește compania. Următorul pas implică identificarea obiectivelor care se intersectează cu o parte a companiei sau cu activitățile lanțului valoric al acesteia. Acestea sunt locuri în care compania poate avea un impact semnificativ și care, la rândul său, poate avea cel mai larg și cel mai profund impact în societate. De exemplu, Coca-Cola și-a organizat activitățile în trei domenii: apă, femei și bunăstare. Agroindustria Olam a declarat oficial că foametea zero este prioritatea sa și caută parteneriate potrivite pentru a-și implementa inițiativele. Cercetările noastre au arătat că au avut un impact asupra apei curate, locurilor de muncă bune și creșterii economice, precum și inovației și infrastructurii.
- Crearea cazului de afacere. Ultimul pas este identificarea factorilor de caz de afaceri care stabilesc argumentul comercial pentru unde se joacă și de ce. Motivația cea mai frecvent citată a fost reducerea riscurilor de afaceri din cauza perturbării potențiale a operațiunilor sau a riscului de daune reputaționale, de motivația de a respecta normele industriei de transparență, trasabilitate, responsabilitate de mediu. La nivel macro, SDG-urile reprezintă cel puțin 12 miliarde de dolari de oportunități de piață în doar patru domenii: alimente și agricultură, orașe, energie și materiale, sănătate și bunăstare.
La nivel de companie, țeserea cazului de afaceri și a cazului pentru sustenabilitate este una complexă. Inovatorii incluzivi pe care i-am studiat au dezvoltat acel caz integrat și o narațiune despre el. Pentru o eficiență maximă, proveniența trebuie să vină din partea leadershipului companiei.
„Investițiile noastre în sustenabilitate se bazează pe filozofia că suntem cu toții conectați, iar acțiunile pozitive pe care le luăm pentru îmbunătățirea vieții oamenilor și a planetei sunt de asemenea esențiale la conducerea unei afaceri bune. Când oamenii care ne fac haine funcționează în condiții sigure și corecte, ei sunt mai productivi și ne ajută să creăm produse mai bune. Când reducem emisiile de gaze cu efect de seră și reducem deșeurile, contribuim la un mediu în care afacerile noastre pot prospera. „
Art Peck, CEO Gap
Este necesar ca o gamă mult mai largă de companii să recunoască alinierea sustenabilității afacerilor cu dezvoltarea durabilă, întrucât sectorul privat este chemat să completeze un gol creat de retragerea sectorului public pe obiective globale pe termen lung. Având în vedere că SDG-urile oferă un cadru puternic companiilor să se mobilizeze, să se organizeze atât intern, cât și cu parteneri și să ia măsuri, primul pas este să încetați să încercați să vizualizeze întreg cadrul SDG și să-l încadrați ca o ierarhie a obiectivelor conectate. Acest lucru ajută la prioritizarea și construirea unei logici de alegere și la integrarea strategiei de construire a unei afaceri durabile cu strategia companiei de implicare în dezvoltare durabilă. Companiile care fac acest prim pas se pot alătura ligii inovatorilor incluzivi.
UrbanizeHub dorește să atragă companiile interesate într-o astfel de abordare cu focus pe SDG numărul 11 de Orașe si Comunități. Ne-am bucura să găsim parteneriate sustenabile, in mediu privat, companii care să transforme comunitățile urbane și orașele în locurile sustenabile, in care noi, cetățenii, ne dorim să trăim.
Sursă: Harvard Business Review
Foto: Global Giving, ISGlobal
