Când viitorii arheologi vor săpa sub suprafața pământului pentru a înțelege civilizația contemporană, vor găsi probabil o substanță omniprezentă: plasticul.
Primul studiu detaliat asupra acumulării de plastic în stratul de sediment a constatat că prezența sa acolo a crescut exponențial după sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, a raportat The Guardian.
Dragostea noastră pentru plastic este lăsată în evidență prin fosilele noastre”, a declarat pentru The Guardian liderul studiului, Jennifer Brandon, de la Instituția Scripps de Oceanografie de la Universitatea din California, San Diego.
„Este rău pentru animalele care trăiesc în fundul oceanului. : recifuri de corali, midii, stridii și așa mai departe. Dar faptul că intră în registrul nostru fosil devine deja mai mult o întrebare existențială. Cu toții învățăm în școală despre epoca pietrei, epoca bronzului și epoca fierului – va fi aceasta oare cunoscută sub numele de epoca plastică? „, A întrebat ea. „ Este un lucru înfricoșător pentru care sunt responsabile generațiile noastre. „
Studiul, publicat în Science Advances Wednesday, a analizat acumularea de plastic în sedimentele de coastă din bazinul Santa Barbara din California, între 1834 și 2009. Cercetătorii au descoperit că, începând cu 1945, cantitatea de microplastic s-a dublat la fiecare 15 ani. Până în 2010, oamenii depuneau de 10 ori mai mult plastic în bazin decât au fost înainte de al doilea război mondial, conform unui comunicat de presă Scripps.
Brandon a spus că rezultatele au susținut ideea că acumularea de plastic ar putea fi folosită ca un semn al Antropocenului, o nouă epocă geologică propusă de oamenii de știință care ar fi definită prin impactul civilizației umane asupra pământului. Creșterea materialelor plastice după cel de-al Doilea Război Mondial ar putea fi utilizată până în prezent într-o subcategorie a Antropocenului numită „Marea Accelerare”, a spus Brandon.
Dar constatările nu afectează doar modul în care evoluează istoria umană. De asemenea, ar putea avea consecințe imediate asupra vieții marine.
Două treimi din materialele plastice găsite de cercetători erau fibre, a raportat Wired, care intră în cea mai mare parte în mediu, prin frecarea hainelor sintetice din spălare.
„Există această asaltare constantă de microfibre care ajung pe fundul oceanului”, a spus Brandon pentru Wired. „Microfibrele pentru un animal minuscul precum planctonul pot acționa la fel cum frânghia acționează pentru noi- le pot încurca, le pot prinde în gură, își pot strânge membrele.”
O altă problemă pentru animale, este că, majoritatea particulelor de plastic pe care echipa Brandon a găsit-o erau albe, aceasta fiind culoarea pe care prădătorii mari o căută atunci când își aleg prada. Brandon susține că animalele confundă microplasticele albe cu planctonii.
Între 4,8 și 12,7 milioane de tone de deșeuri de plastic intră în oceanele lumii în fiecare an, conform cifrelor citate în studiu. Iar cantitatea de plastic în circulație este prevăzută să crească. Patru sute de milioane de tone au fost fabricate în 2015, iar acest număr este de așteptat să se dubleze până în 2025, potrivit Wired. Odată ce particulele de plastic intră în mediu, acestea tind să se lipească pentru mult timp.
„Acestea vor fi în continuare în miezurile de sedimente astfel încât viitoarele civilizații să le găsească, pentru că, cu excepția bacteriilor, pare că majoritatea lucrurilor nu le pot degrada în vreun fel”, a spus ecotoxicologul Universității din Michigan Allen Burton. „Se descompun în bucăți din ce în ce mai mici, dar sunt încă inerente, din punct de vedere chimico-plastic. Le vom găsi ca și cum am găsi artefacte vechi.”
https://www.facebook.com/worldeconomicforum/videos/384011322291173/
Sursa: World Economic Forum
Poză: The Independent
