Efectele defrișărilor de acum 1000 de ani încă se resimt în Islanda. Țara și-a propus să devină neutră-climatic până în 2040, motiv pentru care a introdus reîmpădurirea în strategia națională. Progresul este unul anevoios din cauza mai multor provocări, dar administrația publică rămâne perseverentă în atingerea obiectivului.
Islanda este cel mai bun exemplu pentru cum acțiunea omului poate influența relieful și mediul înconjurător. Acum o mie de ani, vikingii au defrișat tot ce au găsit pe insulă. Copacii au devenit nave, case și combustibil necesar încălzirii și producției de arme și unelte din fier. În zonele unde au fost odată păduri, oamenii au început să își pască oile și să crească grâne și legume. Pe termen lung, decizia de a tăia copacii s-a dovedit o problemă pentru agricultura islandeză. Distrugerea pădurilor combinată cu solul vulcanic au dus la o eroziune rapidă pe care au simțit-o generațiile următoare de fermieri. În cifre, se estimează că pădurile au acoperit la momentul sosirii vikingilor între 25% și 40% din suprafața insulei. Astăzi suprafața împădurită se întinde pe 2% din aceeași zonă după politicile de reîmpădurire începute în 1990. 37.000 km2 din suprafața insulei este formată din deșert.
Guvernul a înțeles că trebuie făcute schimbări pentru a conserva solul. Din acest motiv a început o campanie de împădurire acum 30 de ani prin care milioane de puieți sunt plantați în fiecare an. Progresul este unul anevoios și încet din mai multe motive, în primul rând fiind vorba de carența de nitrogen din sol care întârzie maturizarea copacilor. Al doilea factor sunt temperaturile scăzute care pun în pericol viața puieților. Totuși, în cifre, Islanda are de șase ori mai mulți copaci acum decât atunci când a început plantarea.
Reîmpăduririle aduc o serie de beneficii pentru cetățeni. Putem vorbi despre aer mai curat, creșterea calității solului și în consecință recolte mai bogate pentru fermieri, diminuarea impactului furtunilor de nisip și reducerea poluării acustice. Ambițiile Islandei sunt ca până în 2040 să devină neutră-climatic. Acest lucru poate fi posibil doar prin replantarea masivă a puieților și instalarea stațiilor de captare a carbonului din atmosferă. Până în prezent, speciile adaptate la condițiile atmosferice și ale solului sunt mesteacănul, zada siberiană, molidul sitka și pinul. Rata anuală a creșterii ariilor împădurite este de 4.58% conform măsurătorilor din 1990 până în 2015.
Povestea Islandei este inspirațională pentru țările care se confruntă cu efectele defrișărilor. Chiar dacă generații întregi au trăit în ceea ce a devenit o normalitate și un specific național, oamenii au înțeles că viitorul trebuie să fie sustenabil și acest lucru nu se poate întâmpla fără acordarea respectului față de natură.
Informațiile din acest articol au fost extrase din Skogur, Iceland Review și World Economic Forum
Sursă foto: New York Times
