Promovarea utilizării surselor regenerabile de energie reprezintă o prioritate la nivelul Uniunii Europene, iar alinierea statelor membre este esențială pentru a lăsa în trecut combustibilii fosili și pentru a da viață unei noi economii bazate pe lipsa cărbunelui și predominanța energiei verzi. Acest articol dorește să examineze situația recentă a României în acest sens și își propune să definească gradul de aliniere al țării la nivelul european.
Toamna anului 2020 a venit cu vești bune pentru domeniul energiei eoliene în România. Mai exact, încă din vara acestui an, Senatul a propus un proiect de lege privind fermele eoliene off-shore, iar în momentul de față, se avansează puternic în acest sens, la nivel politic. Vorbim așadar de prima lege care permite și reglementează construirea fermelor de energie eoliană pe apă, practică deja comună în alte țări.
Marile companii Hidroelectrica și Romgaz au făcut publice, în lunile recente, planurile interne de a-și extinde activitatea înspre zona energiei eoliene. Este încă nevoie de aprobarea unor comisii parlamentare specializate, însă presa națională și mai ales cea internațională, se arată optimiste. Legea propusă are un grad avansat de specializare, reglementând cele mai importante detalii pentru construirea unor astfel de mori de vânt pe apă.
Totuși, domeniul energiei regenerabile pare să fie încă unul dominat de firme străine. La finalul lunii octombrie, consorțiul Macquarie European Infrastructure a ajuns la un acord pentru preluarea unor facilități energetice de la compania cehă CEZ Group. Este vorba despre stații de energii eoliană în principal, dar și de planuri de dezvoltare. Grupul CEZ a avut mereu inițiative energetice interesante pe teritoriul țării noastre, iar consolidarea sectorului energetic pare a fi un scop și pentru grupul Macquarie. Un oficial al Macquarie a declarat că:
“România reprezintă una dintre cele mai dinamice economii ale Europei, iar infrastructura energetică este esențială în sprijinirea unei tranziții înspre energie regenerabilă și în creșterea economică pe termen lung a țării”.
Totuși, toamna anului 2020 a adus și critici din partea Comisiei Europeană pentru situația energiei regenerabile în țara noastră. Comentariile organismului european privesc mai degrabă stimularea introducerii unor obiective mai ambițioase pentru anul 2030. Comisia argumentează faptul că decarbonizarea ar trebui să fie una mai rapidă și că este nevoie de o tranziție, de asemenea mai rapidă, către adoptarea energiei regenerabile. În același sens, se menționează necesitatea renovării clădirilor, sporirea eficienței energetice a grilei, facilitarea transportului electric în dauna celui tradițional și chiar stabilirea unui cadru legislativ care să permită impunerea unor taxe de mediu.
Totul pare a se rezuma, în ultimă instanță, la procentul din energia utilizată la nivel național, provenită din surse regenerabile. România și-a propus să atingă pragul de 30% până în 2030, în timp ce Comisia Europeană este convinsă ca potențialul procentual este mai apropiat de 35%. Există așadar, încurajări ferme din partea Comisiei de a lua măsuri legislative concrete, de a stabili intervale de timp clare, de a prioritiza mai evident anumite proiecte și de a se folosi de mecanisme precum Mecanismul European 10d, în vederea atingerii unor obiective mai ambițioase.
Surse: Lexology, Renews, Romania-Insider, RenewablesNow
Foto: Raconteur, Renews, BalkanGreenEnergyNews
