Românii sunt în procent de 95% proprietari de locuințe dar tot românii spun că își doresc orașe după modelul vestic. De unde această contradicție? Ne propunem să discutăm despre ce înseamnă un oraș funcțional și cum se diferențiază de un oraș frumos, care sunt principiile care au stat la baza arhitecturii blocurilor, ce se poate face cu fondul construit și să aflăm de la voi cum vedeți orașele în care trăiți.
Cum am ajuns aici?
Arhitecții secolelor XIX și XX au venit cu un nou trend în construcția clădirilor, acela de a se concentra pe funcționalitatea lor în loc să pună focusul pe aspectul estetic. Fenomenul a avut bătaie lungă. Până și astăzi clădirile sunt concepute în funcție de scopul și funcția pe care o deservesc. Arhitectul elvețian-francez Le Corbusier a fost cel care a pus bazele noului stil arhitectural. Într-o perioadă în care arta suferea mutații și artiștii nu mai pictau tablouri în stil clasic, rezumându-se la a trage niște linii în trei culori pe o pânză, Le Corbusier s-a gândit să aplice același principiu în arhitectură. Primele sale victime au fost elementele de decor și detaliile arhitecturale care stârneau admirație în ochii privitorilor. Tot el a fost cel care a spus că betonul este superior celorlalte tipuri de materiale, motiv pentru care astăzi majoritatea blocurilor sunt construite cu structuri de beton peste tot în lume.
Ca să înțelegem mai bine contextul social și demografic care l-a influențat pe Le Corbusier, trebuie să ne gândim că arhitectul a trăit într-o perioadă în care populația planetei s-a dublat de la 1 miliard, cât avea la 1800, la 2 miliarde până în 1930. Soluția cea mai convenabilă și atunci și acum este oferirea unor spații locative în clădiri etajate, adică blocuri.
Guvernul comunist român a îmbrățișat ideea pentru că însemna economie în materialele de construcție, salvarea unor suprafețe de teren care puteau fi destinate altor întrebuințări și reprezentau soluția pentru urbanizarea rapidă, necesară dezvoltării sectorului industrial. Și în regimurile democratice, dacă ne uităm în special la Statele Unite, putem vedea că blocurile sunt soluția preferată de către dezvoltatori. Diferența fundamentală este că dezvoltatorii privați și-au dat seama că dacă nu livrează o locuință calitativă vor fi ocoliți de potențialii clienți. O altă diferență legată de ce au făcut americanii și ce am făcut noi este că americanii au avut 70 de ani de experiență unde au învățat din greșeli și au venit cu diverse abordări legate de locuințe. Noi am făcut totul pe repede înainte și chiar și acum suntem la nivelul de experimentare.
Lecția după care se ghidează piața liberă este cea de cerere și ofertă. Dacă oamenii sunt dispuși să facă un credit pe 20-30 de ani pentru o locuință de proastă calitate, într-un cartier cu probleme de asigurare a utilităților și care nu iese din tipare, atunci dezvoltatorii vor construi multe asemenea blocuri. Totuși, clienții nu sunt singurii care pot cere un anume grad de calitate în planificarea urbană. Dacă ne gândim la sectorul public, administrațiile au două instrumente care pot impune anumite standarde: planificarea teritorială și urbanismul. Dacă se vine cu reguli clare, aplicate unitar și care să oblige oamenii să le respecte, putem spera să trăim în orașe frumoase. Dacă nu, atunci dezvoltatorii vor fi cei care vor decide cum arată orașele noastre în funcție de cât profit pot scoate din apartamente.
Ce facem mai departe?
Cei mai mulți dintre noi am vrea să avem orașe ca în Vest, dar nu putem demola ce avem și să reclădim. Ne rămâne opțiunea să lucrăm cu fondul construit atât înainte cât și în perioada socialistă și să impunem anumite standarde pentru viitoarele construcții. Dacă ne uităm la fondul construit frumos înainte de comunism putem să enumerăm Sibiu, Brașov, Timișoara, Arad, Oradea, Sighișoara, Alba Iulia și Târgu Secuiesc. Orașele transilvănene au clădiri construite în stil vestic de pe vremea când făceau parte din imperiul austro-ungar. În regiunea Olteniei, Moldovei și Munteniei avem orașe cu potențial mare pentru clădirile viitorului. Dacă ne gândim la Capitală, Bucureștiul are toate premizele să devină o metropolă globală cu un specific aparte.
Dacă ne referim la cum putem avea centre vechi frumoase, avem câteva măsuri pe care le putem implementa în orașele din România. Clujul a reușit să creeze un model pentru concursurile de soluții dedicate spațiilor publice majore din zona centrală și alte orașe au început să îi calce pe urme. Oradea are o echipă de profesioniști care elaborează fișe arhitecturale pentru fiecare clădire de patrimoniu din oraș și vine cu soluții de intervenție pentru fiecare. Practic, creează un ghid de reabilitare al clădirilor vechi și indiferent de sursa de finanțare pentru intervenții, toate acțiunile de reabilitare trebuie să urmeze ghidul. Craiova a reușit să poarte un dialog cu proprietarii de clădiri din centrul vechi și să îi convingă să finanțeze lucrările de reabilitare. Oradea s-a oferit să ajute prin finanțarea pregătirii proiectelor de reabilitare (mult prea scumpe pentru proprietari) și oferă credite ce pot fi returnate eșalonat pe parcursul mai multor ani. Dacă nu înțeleg de vorbă bună, se pot aplica măsuri punitive. Cluj-Napoca a introdus o suprataxare de 500% pentru clădirile care nu au fost reabilitate fațadelor în termenul agreat.
Propunem să continuăm discuția cu blocurile în care cei mai multi români locuiesc: cele construite în stil realist socialist. Astăzi, cam 73% dintre români trăiesc la bloc. Dacă ne uităm în anii de după război și ultimii ani ai regatului României, rata de urbanizare era de 25%. Folosind principiile lui Le Corbusier și ale celorlalți arhitecți ai secolului, s-a început construcția de blocuri după un principiu clar: să adăpostească mulți oameni care au migrat sau urmează să migreze de la sat la oraș. Mai avem un efect al politicii comuniste: peste 95% dintre români sunt proprietari de locuințe. Este clar că nu putem să le dărâmăm și să o luăm de la capăt. Ne rămâne să ne punem mințile la contribuție și să găsim soluții pentru regenerarea acestor cartiere. Brașovul a înțeles asta și a creat un kit comprehensiv de regenerare urbană a cartierelor de blocuri. Primele intervenții au avut deja loc în cartierul Răcădău.
Nu e blocul chiar atât de negru! Din fericire, cele mai multe cartiere de blocuri din perioada socialistă au multe spații verzi în preajmă. Dacă ar fi întreținute și apreciate la justa valoare, efectul ar fi ideal pentru clădirea comunității, un alt subiect abordat de UrbanizeHub chiar în această perioadă. Revenind la spațiile verzi, putem vedea un model de bune practice în frumosul oraș bihorean Oradea, unde Primăria a cedat spațiile din jurul blocurilor către asociațiile de locatari. Regula e simplă: cine nu le îngrijește plătește amenzi și cine pune mâna pe o lopată sau o mașină de tuns iarba pot primii premii din partea administrației.
Voi cum vă doriți să arate orașele? Avem pregătit un chestionar pe care îl puteți completa și pe baza căruia puteți contempla ce așteptări aveți de la propriul oraș. Vă încurajăm să lăsați comentariile voastre mai jos.
Surse foto: Actual de Cluj, HotNews (1), HotNews (2), Ghid Local,
