home Comunitate, Orașele Viitorului, Proiecte & Orașe, Regenerare Urbană Ce înseamnă regenerarea urbană prin ochii investitorilor și ai comunității?

Ce înseamnă regenerarea urbană prin ochii investitorilor și ai comunității?

Despre cât de importantă este să câștigi încrederea comunității când dezvolți un proiect, despre cum putem construi sustenabil, despre ce așteptări au dezvoltatorii de la comunitățile și administrațiile unde generează proiecte, despre Nebunul pe persoană fizică sau colectiv, despre orașele în tranziție și despre cum putem face zonele post-industriale mărețe din nou am vorbit cu Tatian Diaconu, Raluca Munteanu și Mihai Danciu.

Proiectele de regenerare urbană nu merg imediat în zona de arhitectură și urbanism. Proiectele pornesc de la oameni, de la societatea civilă, cei care se adună în jurul mesei și discută despre ce vor să se întâmple într-o anumită zonă. Tatian Diaconu, CEO Nhood pe care îl cunoașteți din interviul pe care ni l-a acordat, crede că o legătură de calitate bazată pe încredere cu comunitatea locală, dezvoltatorii și-au făcut deja 50% din treabă.

„Nu te poate privi lumea cu maximă încredere atunci când tu «ai distrus» o platformă industrială pe care lucrau 20.000 de oameni. Nu te poate privi nimeni cu încredere când ai demolat bazinul olimpic sau ștrandul din Iași. Evident că oamenii sunt atașați de aceste lucruri! Sigur, în spate este o dezbatere dacă uzina mai era performantă, de ce s-a închis, cine a închis-o, dar pleci cu acest pasiv al comunității care este greu și ar fi cea mai mare eroare să îl ignori. E o rană sângerândă pe fața comunității. Nu ai cum să ignori că acolo s-au făcut avioane și tractoare, nu ai cum să ignori că acolo câteva generații în care bunicii, părinții, verișorii lucrau și că în ștrandul acela se bălăceau bunicii și își aduc aminte. Ce putem face este să punem toate aceste subiecte în mod transparent pe masă, să începem să discutăm despre ele, să începem să discutăm despre viitor și despre cum viitorul va fi în beneficiul comunității și va fi unul sustenabil. Atunci se creează elementele de încredere și așa demarează construirea unei comunități în jurul unui proiect. Dar, fără aceste etape, cred că riscul este să pleci cu un proiect fisurat în plan comunitar și, pe românește, ți se vor pune în permanență bețe în roate și se vor găsi oameni care vor arunca pete de gri pe proiectul tău. Și este păcat, pentru că dincolo de partea economică îți asumi o enormă responsabilitate comunitară. Am simțit-o la Brașov, o simt mai tare la Reșița, sigur că te încarci și cu o foarte mare bucurie dar de acolo pleacă construirea comunității: de la ascultare și de la încredere”, ne-a povestit Tatian Diaconu, CEO Nhood.

Cartierul Coresi, dezvoltat de Nhood în Brașov

Mihai Danciu, din partea Planeta Petrila, a povestit despre problemele cu care se confruntă orașele în tranziție justă și cum societatea civilă face ca lucrurile să se întâmple în Valea Jiului. Prin lobby inteligent și advocacy, Planeta Petrila reușește să angreneze dorințele, speranțele și visurile comunității printr-o abordare bottom-up care ține de aproape un deceniu.

„Sunt 10 ani de experiență, dar venind dinspre comunitate. Comunitatea se uită, vede ce se întâmplă în altă parte și vrea cam același lucru, atât din punct de vedere al dezvoltării economice sau al revitalizării zonei, cât și din punct de vedere cultural sau social. Aici ar fi punctul forte al proiectului Planeta Petrila, pentru că este vorba de o regenerare urbană pe un teren amplu de aproximativ 20 de hectare, care pornește bottom-up și în care, ce am încercat să facem a fost să adunăm atenția arătând exemple și mergând până la Bruxelles să spunem că astfel de terenuri nu trebuie să fie demolate complet. Într-adevăr, există anumite zone care trebuie să fie demolate pentru că sunt probleme mari de mediu, sunt probleme mari în ceea ce privește stabilitatea rezistenței, dar, totuși, aici oamenii au lucrat și au amintiri plăcute cu privire la aceste clădiri. De aici și-au câștigat o pâine și acele clădiri sunt vectorul care a dus la toate acele mișcări care au adus oamenii în Valea Jiului. Hai să încercăm să facem altceva în aceste clădiri și, pe lângă ele, să atragem dezvoltarea […] Ce am avut noi în vedere în relația dintre comunitate și proiectele de regenerare urbană a fost să încercăm un fel de mediere între ce am observat că este de succes la nivel mondial în privința reconversiei cu ceea ce își dorește comunitatea locală să vadă, și apoi problemele financiare, tehnice și administrative”, a explicat Mihai Danciu.

Mina din Petrila

Raluca Munteanu, Business Developer Manager IULIUS, a dezvoltat temele pe care le-am discutat în interviul pe care ni l-a acordat și a vorbit despre cum proiectele pe care le dezvoltă urmăresc să pună în valoare zonele odată îndrăgite de comunitate și ulterior abandonate. Când proiectul Palas de la Iași se afla în primele stagii între 2008 și 2009, chestiuni ca așteptările comunității sau regenerarea urbană erau concepte de pionierat. IULIUS este un exemplu de succes despre cum înveți făcând dacă păstrezi o atitudine proactivă, știi să asculți și, probabil cel mai important, să te adaptezi.

„La finalul zilei, nevoile oamenilor transcend nevoile de conveniență. Oamenii își doresc să aibă un sentiment de apartenență la un proiect. Proiectul Palas a pornit de la ideea de a valorifica o zonă în centrul orașului, care la momentul respectiv nu era bine scoasă în evidență. Proiectul a însemnat relocarea tuturor funcțiunilor care erau acolo, a implicat un efort destul de amplu în regândirea zonei atât din punct de vedere peisagistic cât și al amenajării efective urbanistice […] Fie că vorbim de o zonă industrială sau un parc care nu e foarte bine valorificat, în esență vorbim de locuri unde oamenii au trăit, au muncit, au iubit și care la momentul la care noi am startat acele dezvoltări erau ale nimănui. Am pornit la drum cu un principiu destul de simplu: locurile sunt ale nimănui, dar ar trebui să fie ale tuturor din nou. Atunci, intenția a fost de a găsi o soluție ca acele locuri să redevină un loc al tuturor și un loc al amintirilor. Orașele în care noi suntem prezenți unesc oamenii din acele locații. Avem toate demersurile care sunt specifice procesului de real estate, facem sondaje, vorbim cu ONG-urile, vorbim cu comunitățile locale. Chiar și acum am făcut în Iași un studiu cantitativ pornind de la nevoile orașului, care ne-a dat extrem de multe insighturi legat de ce ar trebui să adăugam în dezvoltările noastre. De fapt și de drept, pornim de la ideea că trebuie să facem un loc în care oamenii se simt bine, chiar dacă uneori e mai scump, chiar dacă uneori ne vin greu, mai facem un drum, mai facem un pasaj, dar, când ne uităm în spate, ajungem la acea viziune sustenabilă pe care o interpretăm ca dorința de a crea ceva care va rămâne generațiilor care urmează”, a spus Raluca Munteanu.

Palas Iași, dezvoltat de IULIUS

Probabil că la șah cea mai importantă piesă este Regele, dar când vorbim de viitorul orașelor Nebunul joacă rolul principal. Totuși, tabla este puțin diferită și fiecare mișcare pe care o face Nebunul trebuie construită pe comunități puternice. Cei care construiesc din birouri fără să cunoască specificul local vor afla că au proiecte clădite pe nisip. „Proiectele mari încep cu un nebun. Nebunul poate fi un om sau o echipă. Nebunul crede că se pot întâmpla lucruri și se proiectează cu 10-15 ani în față fără să aibă neapărat imaginea de la sfârșit bine conturată, dar el crede că se poate. Proiectul demarează cu acest nebun, pe persoană fizică sau colectiv, și sfârșește prin a fi proiectul comunității. De fiecare dată! De ce? Pentru că atunci când comunitatea prinde încredere, prinde curaj, vede masterplanul, vede o machetă frumoasă în holul Primăriei și apar primele blocuri sau elemente în teren atunci comunitatea spune că se întâmplă. Din momentul acela, proiectul devine proiectul comunității și este infinit mai ușor. Revin la Reșița, dacă este să compar Brașovul cu Reșița nu poți. Nu poți compara din punct de vedere economic, din punct de vedere al demografiei, aș putea să compar din punct de vedere geografic pentru că sunt două zone superbe. Am mai avut un punct în minus pentru Reșița: când am venit în oraș am descoperit acest sentiment, să mă ierte reșițenii, de depresie colectivă. Sunt orașe căzute în ele.  Oamenii nu mai cred pentru că în ultimii 30 de ani sau poate mai mult acolo nu s-a întâmplat nimic. Reșița avea în anii 1985-1986 aproximativ 135.000 de locuitori. Mai are 76.000, au plecat jumătate, care la Timișoara, care în Austria, care în alte părți. Primul lucru pe care încerci modest să îl faci este să generezi sentimentul de încredere, reșițenii să aibă încredere în ei. Locul respectiv are o istorie fabuloasă în spate. Nu este simplu, dar nu este imposibil. Fiecare ar trebui să își asume propria responsabilitate pentru că dacă noi suntem uneori nebuni, nu suntem Dumnezei. Atunci, dacă orașul, comunitatea și Primăria își asumă responsabilitatea și investitorul privat la sfârșit, lucrurile pot să meargă în sensul potrivit. Da, e complicat. Da, suntem nebuni. Da, o să facem proiecte frumoase și la Reșița, și la Petrila și în alte locuri”, a punctat Tatian Diaconu.

Proiectul Nhood care va fi dezvoltat la Reșița

Raluca Munteanu a explicat ce este important pentru un dezvoltator și ne-a ajutat să înțelegem la ce se uită cineva când își dorește să facă o investiție majoră într-un oraș, indiferent de mărime și fără să fie cu ochii doar pe marja de profit: „Când vorbim despre interesul unui dezvoltator față de un oraș, nu vorbim doar despre interesul acelui dezvoltator ca și companie, cât interesul tuturor stakeholderilor și al companiilor pe care acest dezvoltator țintește să le atragă în proiect. Dacă vorbim despre parte comercială, vorbim despre o serie de branduri, cu magazine și servicii care se uită la potențialul, dimensiunea și puterea de cumpărare a orașului respectiv. Dacă vorbim de mediul corporate, de funcțiunea de birouri, ne uităm la mediul academic și potențialul de resursă umană. Pornind de la aceste premise, clar vorbim și despre o implicare a municipalității sau a mediului academic. De asta noi am investit doar în orașe academice, pentru că ne-a permis atragerea funcțiunii de birouri. De asta ne-am concentrat pe Iași, Cluj și Timișoara. Acesta este primul aspect pe care am vrut să îl menționez. Doi, dacă discutăm de lucruri efectiv punctuale care ne-ar face nouă munca mai ușoară, ne uităm la anumite orașe care au o proactivitate extraordinară din punctul de vedere al atragerii investițiilor în orașul respectiv prin faptul că au demarat anumite inițiative. Noi, de exemplu, ne-am uitat să există în orașe niște zone clar reconfigurate pentru dezvoltări imobiliare ca să știi când te uiți la un oraș care este zona comercială, care este zona pentru parcuri logistice. În momentul în care există niște zone clar reconfigurate și gândite din start la nivel urbanistic pentru o anumită destinație, ție, ca dezvoltator, ți-ar fi mult mai ușor să vii cu investiții acolo. Ar fi extraordinar dacă municipalității și-ar asuma aplicarea legislației, să realizeze anumite exproprieri astfel încât tu venind să ai o infrastructură pe care, deși tu ți-ai dori să o faci, îți afectează mult mai ușor rentabilitatea proiectului dar, repet, nu e o chestiune de profit mult mai mic. E posibil să nu ți-o permiți. A treia idee pe care noi o promovăm oricând avem ocazia este că ar fi extraordinar să existe niște divizii în cadrul administrațiilor publice de mari investiții, astfel încât atunci când te apuci să faci un proiect să ai un fel de customer service, să îți operaționalizezi tot procesul de obținere a avizelor și, în general, o proactivitate mai mare din partea orașelor respective”.

Iulius Town Timișoara

Mihai Danciu a vorbit despre Valea Jiului din punctul de vedere al modului în care investitorii sunt atrași și susținuți să aibă încredere în zonă: „În comunitatea noastră, cel mai mare beneficiu care poate fi adus este din exterior. Ne uităm la noi înșine, ne recunoaștem statutul de zonă în tranziție, înțelegem că lucrurile nu sunt cum erau odinioară, chiar dacă toți parametrii din punct de vedere al salariilor și a felului cum s-au dezvoltat orașele sunt mult mai buni ca înainte. Ce cred eu că ne ajută este să vedem un foarte bun raport din exterior. Vin foarte mulți către noi, nu neapărat din punct de vedere turistic, dar din punct de vedere al celor care au o vizibilitate bună în media sau în zona artelor și ne ajută să confirmăm acele lucruri pe care noi le bănuiam sau aveam nevoie de o validare […] Ce încercăm prin platforma Invest in Jiu Valley este un demers de jos în sus, dar care este și mai greu de înțeles pentru că feedbackul este al administrațiilor locale, care trebuie să preia un astfel de demers, și să îl susțină prin promovare continuă astfel încât atunci când vine cineva interesat să poți oferi informațiile de care are nevoie. Mă bucur că am reușit să coagulăm comunitățile locale într-un astfel de demers, primul demers conjugat pentru atragerea investitorilor. Rezultatul este această platformă, actualizată periodic, și suntem întrebați cu privire la anumite relații care se pot da în zonă, cine ar putea da informații legate de anumite terenuri sau să transmită mai departe către administrațiile locale responsabile”.

Vă invităm să urmăriți pe larg dezbaterea UrbanTalk accesând linkul de mai jos. Rămâneți aproape de UrbanizeHub și săptămâna viitoare când îl vom avea invitat pe Profesorul Univ. Dr. Daniel David la o discuție despre viziunea românilor cu privire la comunitate. 

 




Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.