Pe 29 aprilie, UrbanizeHub a găzduit o nouă ediție online Urban Talks, în care am discutat cu invitații despre ce se va schimba în designul oraşelor după COVID-19.
La discuţie au participat Graţian Mihăilescu (UrbanizeHub), Oana Chirilă (Herculane Project), Sabina Leopa (Urbasofia şi Urban Innovative Actions) şi Vera Marin (Asociaţia pentru Tranziţie Urbană şi programul De-a arhitectura, lector la Facultatea de Urbanism a UAUIM).
Ideea principală care a reieșit din discuție a fost necesitatea de colaborare între actorii urbani – societatea civilă, administraţia şi domeniul privat – pentru găsirea soluțiilor rapide pe viitor. Astfel, implicarea a cât mai multor actori în transformările majore nu este un lucru de care este nevoie în viitor doar în domeniul sănătății.
Un argument îl oferă Oana Chirilă, care arată cum implicarea domeniului privat pentru reactivarea Băilor Herculane a fost întotdeauna necesară.
În această perioadă atenţia publică este îndreptată către alte subiecte, motiv pentru care se pot pierde oportunităţi de restaurare sau pot apărea demolări şi PUZ-uri problematice peste noapte. Soluţia este implicarea activă a comunităţii pentru echilibrarea intereselor investitorilor şi susținerea administraţiei.
În ceea ce privește inovaţia şi dezvoltarea sustenabilă post-COVID-19, Sabina Leopa consideră că ele pot exista în continuare şi că aduc chiar soluţii pentru viitoarele probleme.
În viitor va fi nevoie de autosustenabilitate prin utilizarea resurselor locale, lucru ce poate fi legat în criza post-pandemie de necesitatea unei anumite independenţe în producerea de echipamente sanitare. Proiectele realizate cu ajutorul resurselor umane şi materiale locale asigură continuitatea proiectelor şi după încheierea unor finanţări, prin colaborare locală.
Deopotrivă, conştientizarea anumitor probleme poate duce la investiţii în domeniul sanitar, ce au însă nevoie şi de sprijin privat, lucru ce deja are loc, de exemplu prin apariţia roboţilor medicali în România. Tot printr-o mai bună conştientizare poate apărea şi o politică legată de persoanele fără adăpost, care nu au posibilitatea de a se izola la domiciliu.
Sunt necesare intervenţii şi pentru definirea relaţiilor urban – rural, pentru gestionarea unui posibil val de suburbanizare odată cu preferinţa oamenilor pentru spaţii mai largi de relaxare în curţi şi balcoane după carantină. Pot fi realizate investiţii în spaţiile de socializare şi pietonale care să permită distanţarea socială, dar şi în spaţiile verzi, pentru a maximiza impactul acestora asupra imunităţii oamenilor la virusuri.
Având în vedere problemele de finanţare pe care le-ar putea avea unele ONG-uri ca urmare a direcționării fondurilor către anumite urgențe, colaborarea cu acestea pentru găsirea soluţiilor de acest tip poate să susţină continuarea activităţii lor. Vera Marin subliniază că pentru rezolvarea problemelor nu este necesară doar colaborarea între mai mulţi actori, dar şi implicarea specialiştilor din domenii diverse: medical, sociologic, antropologic, urbanistic etc..
Rezolvarea pentru o posibilă teamă a populaţiei de a utiliza transportul în comun este tot comunicarea, mai exact explicarea beneficiilor acestuia pentru sănătate prin diminuarea poluării şi educarea populaţiei privind igiena şi măsurile de protecţie. Trecerea activităţilor în mediul online, printr-o colaborare a administraţiei cu mediul privat şi locuitorii, poate duce la scăderea numărului de călători şi a traficului.
Aceste lucruri pot ridica probleme privind utilizarea spaţiilor de birouri, fiind necesare soluţii de arhitectură flexibilă ce pot oferi inclusiv soluții pentru probleme legate de epidemii, prin colaborarea actorilor implicați.
Oamenii sunt aşteptaţi să se implice, iar dorinţa lor de a face acest lucru se observă deja, inclusiv prin iniţiative de tipul YouVSVirus. Comunicarea şi integrarea se dovedesc aşadar concepte cheie pentru noile probleme.
Surse foto:
