Campania „Cum clădim comunitate” s-a încheiat cu o ediție UrbanTalks în care am discutat despre cum putem clădi comunitate în România și despre psihologia românilor. Profesorul Daniel David, rectorul Universității Babeș-Bolyay, specialist în psihologie clinică și psihoterapie, a vorbit despre profilul comunităților România, cât de important este să conturăm strategii pornite din valori comune și cum putem să exploatăm spiritul nostru competitiv.
Discuția cu profesorul Daniel David a pornit cu explicații privind cele două idei care definesc comunitatea. România și românii se află în punctul de trecere de la una la cealaltă, ceea ce ne dă prilejul să înțelegem unde suntem și unde vrem să ajungem. „În psihologia interculturală, noi spunem că grupurile sociale se constituie în două mari paradigme. Prima tendință este de a construi grupuri în baza logicii unei familii extinse, altfel spus pe bază de relații, cunoștințe, rudenie și așa mai departe. Astfel de grupuri generează solidaritate între membri dar sunt grupuri relativ închise față de cei din afara grupului fiindcă ceilalți sunt alții, nu sunt noi. Acest model este unul colectivist, în care indivizii se pun împreună în baza unor relații, se susțin unii pe alții, sunt suspicioși față de cei care nu sunt din grupul lor. Modelul poate să vină în două forme, o formă în care puterea este descentralizată în care fiecare participă la decizie sau în care puterea este concentrată în mâna câtorva care ocupă pozițiile de putere și devin nu reprezentanții, ci șefii celorlalți. Practica arată că de cele mai multe ori modelul colectivist merge pe concentrarea puterii. Un alt model este unul prin care grupurile se constituie pe baza valorilor comune. Pun valorile comune împreună și încep să constituie comunități. Într-o comunitate, oamenii se susțin unii pe alții dar sunt deschiși față de cei din afara grupului, deci oricine din afară care are valorile comunității este binevenit în grup. De asemenea, în acest grup numit comunitate, funcția principală a grupului și scopurile grupului se leagă foarte bine de scopurile individului, adică îl ajută pe individ să se emancipeze, să se dezvolte, să se exprime, să își atingă potențialul. Într-un grup colectivist, individul trebuie să renunțe uneori la valori, interese, aspirații de dragul intereselor grupului […] Într-o structură de tip comunitate, când ai o problema, întrebarea este «Care este procedura prin care îmi pot rezolva problema?». Într-o structură de tip colectivism, întrebarea este «Cunoști pe cineva care mă poate ajuta?»”, a explicat profesorul universitar.
Țările cu o structură de tip comunitate sunt mai dezvoltate datorită încrederii gratuite pe care și-o oferă cetățenii între ei atunci când propun o soluție cu câștig comun. Dacă luăm exemplul americanilor, care atunci când se întâlnesc pentru prima dată stabilesc condițiile pentru a întreprinde o afacere își oferă imediat încrederea unul altuia, vedem că la noi o altă abordare este mai des întâlnită. Noi le cerem altora să ne câștige încrederea, îi testăm, le cerem mici servicii și pe baza acțiunilor lor decidem dacă le acordăm sau nu încrederea. Din această cauză putem spune că România are un profil colectivist, însă vedem schimbări datorită generației sub 30 de ani. Profesorul Daniel David a menționat că ne aflăm la limita dintre colectivism și ceea ce numit comunitate. Există trei factori care stimulează trecerea individului de la un profil la altul: educația, urbanizarea și infuzia de capital. Oamenii educați care trăiesc în orașe deschise și obțin un venit bun sunt mai predispuși să ia parte la viața cetății, să își facă vocea auzită și să dezvolte proiecte față de cei cu o educație precară, care trăiesc în comunități opace și au un venit de subzistență.
„Problema noastră este că toată cultura europeană vestică a fost construită într-o logică a individului autonom și individualist și ne-am trezit noi, grecii, slovenii, croații să intrăm într-o structură de Uniune Europeană cu profil colectivist. Avem probleme în a înțelege lucrurile, a adapta instituții, a schimba lucruri și așa mai departe. Revenind la componenta de psihologie, dincolo de educație, urbanizare și infuzie de capital, contează foarte mult când vrei să construiești comunitate definirea valorilor. Nimeni nu spune să fie bătute în cuie, nimeni nu spune ca toți să le vadă la fel, dar să ai aceste valori bine conștientizate și să le lași să îți coloreze activitățile și planurile. Acesta este un lucru fundamental. Multe grupuri la nivel de sat,comune sau oraș în România nu au această conștientizare a valorii. Du-te în diverse sate românești și întreabă-i care sunt valorile în care se regăsesc majoritatea sătenilor. Când țăranii români au descoperit cuvântul ecologic, și-au dat seama că se vinde bine și că produsele lor sunt ecologice spun că dintotdeauna au făcut asta. Da, dar nu au conștientizat niciodată acest lucru ca o valoare, nu l-au asumat în identitatea personală și nu l-au promovat. De aceea valorile nu ajunge să le ai implicit, ci trebuie conștientizate, asumate și puse în proiect. După partea de viziune și valori, ai nevoie de planuri, de strategie. Cât o fi de mică comunitatea, care e strategia voastră prin prisma valorilor pe care le aveți? Care sunt proiectele mari care vă unesc? Dacă mergem în foarte multe sate și orașe vedem că nu există aceste proiecte mari în care oamenii să se regăsească”, a punctat Daniel David.
În continuare, am abordat problematica concentrării puterii decizionale și administrative. Profesorul David menționează că am ratat o șansă pentru promovarea zonelor metropolitane și crearea unor centre de putere mai mari decât cele actuale. „Pe termen scurt, trebuie venit cu proiecte mari. Eu cred că am ratat mare parte din aceste proiecte prin PNRR, pentru că nu au avut nici acolo consultanță în psihologie. Aceste proiecte trebuiau să creeze comunități. Dincolo de faptul că vrei să faci infrastructură sau reforme, ele trebuie să modernizeze țara. Modernizarea nu este o autostradă, modernizarea este cum se proiectează cetățenii și ce e în mintea lor. Putea să fie o oportunitate de a condiționa marile proiecte. Este mereu acest egoism la concentrarea resurselor…. Mă uit în jurul marilor orașe, cum se dau în cap primarii comunelor că nu vor să constituie zone metropolitane și să se integreze în orașele respective. Sigur că nu vor! În jurul marilor orașe au apărut firme, companii care au construit în comune, au bani, au tot felul de interese legitime și legale, dar problema este că asta nu duce la dezvoltare metropolitană și la concentrare de resurse. Eu aș fi condiționat asta cu trenul metropolitan pe care domnul primar de la Cluj îl scoate în față pe bună dreptate, să îl ducem în celelalte comune dacă se concentrează administrativ resursele […] Eu am stat de vorbă colegi din mediul academic, am stat de vorbă cu oameni din zona administrativă, primari din diverse sate sau comune din jurul marilor orașe de ce nu concentrăm resursele. Fiecare spunea că are resurse, o duc bine și întrebau ce câștigă. Un pic ar trebui să fim mai non-egoiști, se te gândești ce câștigă țara, ce câștigă zona. Tu poți să ai tot ce ai acum dar aduci și un plus la dezvoltarea zonei, aduci un plus la dezvoltarea țării…..Este clar că avem vechea structură administrativă foarte mult pe zone, că au învățat comuniștii să îi separi pentru că așa îi controlezi mai bine”, punctează Daniel David.
Optimismul nu trebuie pierdut pentru că avem o trăsătură de caracter care ne poate oferi un avantaj în anumite condiții. Daniel David a explicat cum faptul că suntem competitivi este un avantaj de care se bucură românii care au avut contextul potrivit să își impună prezența.
„Dacă mă gândesc la o trăsătură psihologică, una care ne poate ajuta în această fază, este nevoia noastră de competitivitate. Suntem foarte competitivi, dorim să fim mereu primii, sau printre primii și cu cei mai buni. Este un lucru bun fiindcă vine pe un fond de potențial intelectual OK, și de inteligență și de creativitate, numai că nu vine pe un fond din care și instituțiile să ne ajute în felul acesta. De multe ori, competitivitatea se transformă în agresivitate sau egoism în loc să ducă la ceva constructiv duce la ceva destructiv. Același om, când merge într-o țară vestică, cu potențialul lui de inteligență și creativitate și cu ambiția sa de a fi printre primii și a arăta că e capabil, obține rezultate extraordinare. Dacă în țară am putea construi acest cadru în care ambiția și competitivitate pe care o avem să fie folosită adecvat cred că am realiza multe”, este de părere specialistul în psihologie clinică și psihoterapie.
Discuția cu profesorul Daniel David atinge mult mai multe puncte decât am reușit să rezumăm în articolul de față, motiv pentru care vă invităm să o urmăriți pe larg accesând linkul de mai jos.
Sursă foto: EduPedu
