home Comunitate, Cultură Urbană, Evenimente Cum îi stimulezi pe tineri să se implice în viața orașelor?

Cum îi stimulezi pe tineri să se implice în viața orașelor?

Raluca Văduva este un vechi prieten și colaborator al comunității UrbanizeHub, la început a fost unul din participanții unui Hackathon organizat la Timișoara, între timp devenind mentor. În  2021 a fost  mentorul pe sustenabilitate din hackatoanele UrbanizeHub, despre care crede că creează și consolidează echipe, generează idei interesante și le dezvoltă pe cele deja existente. 

Raluca Văduva este consultant în sustenabilitate și doctor în inginerie civilă și se implică în mod constant în programe de educare a tinerilor, de la care pot veni  soluții valoroase pentru orașe. „De exemplu, acum câțiva ani am încercat să scot din zona de confort niște studenți la Geografie, specializarea Planificare teritorială, și să-i fac să identifice probleme concrete ale orașului cu care s-au confruntat chiar ei, sau de a căror existență știu, și să dezvolte soluții urmând metoda de design thinking. Cred că o simplă notă la lucrările practice nu i-a stimulat suficient, iar în același timp cred că le-a fost și puțin dificil să lucreze în echipă. Cred că este nevoie ca studenții să vină cu soluții la probleme reale, ridicate chiar de către autorități – iar studenții să fie cei care oferă primele idei de soluții. Poate chiar și o prezentare a proiectelor către niște reprezentanți ai autorităților locale/ instituțiilor relevante, i-ar putea stimula mai mult pe studenți în elaborarea proiectelor”, spune ea.

De ce te-ai decis să accepți invitația UrbanizeHub  să devii mentor pentru echipele înscrise în concursurile de soluții? Care este importanța unor astfel de hackatoane?

Am acceptat propunerea lui Grațian Mihăilescu pentru că pe de-o parte am considerat-o o provocare pentru mine, dar în același timp m-am gândit că experiența mea (pe probleme de sustenabilitate, în predare, dar și ca participant în competiții de acest gen) ar putea fi de folos pentru echipele participante. Hackatoanele creează și consolidează echipe, generează idei interesante, dezvoltă alte idei deja existente, care uneori sunt puse și în aplicare. Mai mult decât atât, faptul că sunt invitate persoane din administrație sau din business îi motivează și mai mult pe participanți să dezvolte o soluție interesantă.

Cum ți s-au părut soluțiile propuse de acestea?  

Soluțiile au fost interesante, iar unele dintre ele fiind chiar documentate în avans sau reprezentând munca mai îndelungată a participanților. Participanții s-au documentat cât au putut de mult pentru a-și putea dezvolta / îmbunătăți ideile, iar în cele mai multe cazuri au ținut cont de feedback-ul mentorilor.

Ce îi învață și ce nu-i învață școala românească pe elevi și studenți în materie de colaborare și implicare?

Studenții sunt deschiși la metode precum design thinking, dar poate ar fi nevoie și de implicarea mai multor părți în acest sens: de la cadre didactice, la autorități locale. De asemenea, aș vedea și o schimbare în ceea ce privește conținutul disciplinelor care se studiază în timpul facultății, dar și a modului în care se dau temele (cred că ar fi binevenite și niște teme comune la anumite discipline  – de exemplu 2 discipline -, în care fiecare profesor să evalueze atât informația aferentă disciplinei lui/ei, dar și informația pe ansamblu). De exemplu, acum câțiva ani am încercat să scot din zona de confort niște studenți la Geografie, specializarea Planificare teritorială, și să-i fac să identifice probleme concrete ale orașului cu care s-au confruntat chiar ei, sau de a căror existență știu, și să dezvolte soluții urmând metoda de design thinking. Cred că o simplă notă la lucrările practice nu i-a stimulat suficient, iar în același timp cred că le-a fost și puțin dificil să lucreze în echipă. Cred că este nevoie ca studenții să vină cu soluții la probleme reale, ridicate chiar de către autorități – iar studenții să fie cei care oferă primele idei de soluții. Poate chiar și o prezentare a proiectelor către niște reprezentanți ai autorităților locale/ instituțiilor relevante, i-ar putea stimula mai mult pe studenți în elaborarea proiectelor.

De multe ori cetățenii sunt tentați să nu se implice, pentru că nu au fost obișnuiți să fie ascultați de cineva „de sus”

Cum crești spiritul colaborativ în orașe și cum poți să-i stimulezi pe cetățeni să se implice mai mult atunci când vine vorba de găsirea de soluții pentru oraș?

Este dificil să mobilizezi niște cetățeni să se implice la nivel micro, cum ar fi un bloc/ asociație de proprietari. De multe ori vor exista idei proaste nedocumentate sau unele considerate panaceu  sau idei bune care nu sunt luate în considerare, sau opozanți. Important este să găsești oameni care să-și dorească să facă o schimbare în bine, să identifice ideile bune și să le susțină. Iar între acești oameni, e important să identificăm un lider, care să-i motiveze pe cei doritori, sau pe cei indeciși.

La nivel macro (oraș), cred că doar prin a arăta că vocea cetățenilor este ascultată, și că unele nevoi, respectiv idei generate de cetățeni sunt implementate, îi va face și pe alții să se implice. De multe ori cetățenii sunt tentați să nu se implice, pentru că nu au fost obișnuiți să fie ascultați de cineva „de sus” (ex. de autorități).  Arătând că vocea lor este ascultată, cetățenii s-ar putea mobiliza, își vor putea exprima ideile, și vor încerca să vină cu propuneri cât mai adecvate.

E nevoie de lideri ai schimbării

Care sunt primii trei pași pe care îi putem face pentru a face orașele României mai sustenabile?

Asta e o întrebare dificilă, pentru că trebuie să avem în vedere în egală măsură toți cei trei piloni ai dezvoltării durabile. De multe ori avem în vedere doar partea economică sau socială, iar mediul este neglijat. Un pas ar fi implicarea cetățenilor și creșterea nivelului de conștientizare al acestora în ceea ce privește sustenabilitatea. Cetățenii au nevoie de informare, de educare cu privire la ceea ce înseamnă sustenabilitatea. Aș mai adăuga și faptul că avem nevoie de lideri ai schimbării: autorități, cadre didactice, business sau chiar simpli cetățeni.

Un al doilea pas ar fi să ne propunem obiective mari, dar în același timp să ne dorim schimbarea. Și nu mă refer doar la planuri și strategii de dezvoltare ale orașelor propuse de autorități, ci la faptul că vom avea nevoie de toți stakeholderii să se implice: autorități, instituții, business, cetățeni etc.

De asemenea, cred că este nevoie de dezvoltarea armonioasă a zonelor metropolitane, iar atunci când se elaborează planuri de urbanism pentru orașe, să aibă în vedere și localitățile periurbane. Și invers. Pentru că pot apărea o serie de probleme cu privire la dezvoltare, care pot duce chiar la conflicte de mediu.

Ce schimbări – care să nu implice eforturi colosale, putem face fiecare dintre noi pentru a trăi mai sustenabil?

Cred că în primul rând am putea să ne informăm mai mult cu privire la tot ceea ce înseamnă sustenabilitate. Citind mai mult, vom fi conștienți de ceea ce facem greșit sau insuficient, vom afla că putem să facem o schimbare de care nu eram încă conștienți, vom putea la rândul nostru să convingem pe alții să facă o schimbare.

Putem să ne asumăm treptat unele schimbări în viața noastră, după modelul European Climate Pact – pledges. Poți accesa linkurile din pozele de mai jos pentru detalii:

România se află într-un moment istoric, cu multe oportunități pentru proiecte sustenabile, iar viitorul comunităților urbane va depinde doar de capacitatea noastră de a colabora și a genera soluții.




Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.