Industria a însemnat evoluție încă de la inceputul secolului al XVIII-lea. Acest fenomen a început în Anglia și s-a răspândit în toată lumea, fapt ce a dus la o dezvoltare constantă a omenirii. Cu toate că, în România industrializarea aceasta masivă a început mai târziu, mai exact în anul 1948, urmând modelul sovietic, acest fenomen a evoluat și a reușit să aducă beneficii populației rezidente. Deși deja se începuse urbanizarea orașelor existente și creșterea lor (ca număr de locuitori), industria a oferit multe locuri de muncă oamenilor indiferent de locul lor de proveniență. Astfel, în anul 1990, în România erau aproximativ 6,5 milioane de salariați, iar printre aceștia mai mult de jumătate lucrau în industrie. Așadar, industria a avut un rol important în dezvoltarea orașelor și a vieții locuitorilor.
Cu toate că industria era foarte benefică pentru societate și pentru evoluția acesteia, doar târziu s-au luat în calcul efectele negative ale acesteia, precum poluarea aerului, a apei sau emiterea de substate nocive, emisii de gaze cu efecte de seră ce duc uneori la deznodăminte tragice precum pierderi de vieți omenești. “Se estimează că industria modei generează 10 % din emisiile de gaze cu efect de seră de la nivel mondial – mai mult decât toate zborurile internaționale și transporturile maritime la un loc”, conform Agenției Europene de Mediu. De aceste probleme se lovește și orașul București, fapt pentru care abia din anul 2010, au început să se facă demersuri de mutare a platformelor industriale în afara orașelor. Deși încă sunt platforme industriale dezafectate în București, precum Platforma Aversa situată lângă complexul comercial Obor și Gara de Est București, care afectează sănătatea populației prin emisiile de praf (provenite din degradarea construcțiilor sau materialelor folosite care astăzi sunt interzise – azbest) degajate în aer, se încearcă conversia acestor foste zone industriale cât mai repede.
“Potrivit Agenției Europene de Mediu, produsele textile achiziționate în UE în 2017 au generat circa 654 kg de emisii de CO2 pe persoană.” Un exemplu de astfel de fabrică, care producea materiale textile și bumbac este platforma industrială “Fabrica de Tricotaje Crinul (S.C. Crinul S.A.), fondată în 1899 sub denumirea Societatea de Tricotaje București”. Această fabrică de tricotaje a fost mutată în localitatea Jilava, clădirea inițială din București, rămânând dezafectată. Pentru că este o clădire cu caracter de patrimoniu industrial, o echipă de arhitecți a reușit să salveze ceea ce a rămas în picioare din fosta fabrică și a venit în sprijinul firmelor sau persoanelor fizice care nu aveau un loc “al lor”.
Astfel, fabrica s-a transformat într-un spațiu dedicat birourilor pentru strundții Facultății de Arhitectură, spațiilor de lucru, atelierelor pentru sculptorii pasionați și tuturor celor care își doresc să își practice hobby-urile sau pasiunile. Din compoziția clădirii nu lipsesc zonele de relaxare și nici spațiile destinate creativității. Astfel, fabrica a devenit un loc în care conform spuselor fondatorilor “oricine poate să vină să muncească aici, atâta timp cât lucrează într-o industrie creativă și poate să plătească un abonament lunar”. În ajutorul artiștilor fondatorii au creat, la parter și un spațiu numit „Biblioteca de Materiale”, singurul proiect de acest tip în București, care să ajute la făurirea operelor de artă din atelierele existente la etajele superioare.
Material realizat de Ioana Popescu
Surse: PressOne, Infobdb, materialedeistorie, Digi24, EuroParl