În acest context, noi am considerat oportună o înțelegere mai bună a elementelor care favorizează dezvoltarea economică la nivelul principalelor orașe din România.
Indexul poate ajuta atât companiile interesate de noi oportunități, oferindu-le informații privind alternativele de extindere la nivel național, cât și autoritățile publice, care pot identifica domeniile importante pentru mediul privat în care pot implementa măsuri de susținere a inițiativei antreprenoriale.
Astfel, acestea vor intra în competiție cu celelalte localități în vederea atragerii unui număr cât mai mare de companii și pentru a oferi cele mai bune condiții pentru desfășurarea afacerilor.
În elaborarea acestui sistem de evaluare am inclus și analizat mai multe variabile relevante la nivel de municipii reședință de județ.
Plecând de la principiile lui Joseph Schumpeter privind diferite motoare de dezvoltare economică, am propus patru direcții majore de evaluare a mediului de afaceri la nivel local: (1)Antreprenoriat, (2)Inovare, (3)Finanțarea investițiilor și (4)Sprijinul oferit de autoritățile publice locale.
La nivelul de ansamblu al Indexului Mediului de Afaceri la Nivel Local (LBEI), printre orașele care cele mai ridicate poziții se numără municipii precum București, Cluj-Napoca, Timișoara, Alba-Iulia și Sibiu. Deși Bucureștiul domină economia României atât ca pondere din PIB (aproape 30% în regiunea București-Ilfov), cât și ca ritm de creștere.
Cu toate acestea, pe valorile indicatorilor colectați de noi putem observa dimensiuni economice unde Bucureștiul este surclasat de orașe mai mici.
Spre exemplu, dacă ne uităm la subcomponenta Inovare a Indexului Mediului de Afaceri la Nivel Local (LBEI), putem vedea cum București apare mult mai jos în clasament decât alte orașe universitare din România, precum Timișoara, Cluj-Napoca, Sibiu, Iași sau Târgu Mureș.
Mai mult decât atât, putem observa cum ponderea angajaților din sectorul de tehnologie avansată (high tech) este de asemenea mai mare tot în orașe secundare precum Timișoara, Sibiu, Târgoviște sau Oradea. În schimb, în cazul Clujului putem observa cum principalul factor de inovație este ponderea studenților în totalul populației.
Astfel, fie prin specializarea forței de muncă existente, fie prin pregătirea forței de muncă viitoare, capitalul uman este cel care determină avantajul comparativ al orașelor pe axa inovației.
Printre principalele beneficii ale investițiilor în inovare la nivel municipal se numără atingerea unui nivel de creștere economică susținută și creare mai multor locuri de muncă.
În cazul majorității municipalităților din România, concentrarea CDI este strâns legată de mărimea instituțiilor academice, fiind de cele mai multe ori legată de campusuri universitare, sau institute naționale de cercetare—preponderent amplasate în București și celelalte mari orașe universitare precum Cluj, Iași, Timișoara.
Sursă: Volintiru & Ștefan 2018
La nivelul Uniunii Europene, cheltuielile pentru cercetare, dezvoltare și inovare (CDI) sunt realizate în primul rând de către sectorul privat. În România în schimb, putem observa o pondere mult mai mare la nivelul învățământului superior sau cheltuielilor guvernamentale.
Această distribuție favorizează formarea capitalului uman, dar nu este neapărat asociată cu valoarea adăugată comercială.
Mare parte din alocările pentru CDI din ultimii ani au trebuit să țină cont de un nou concept de inovare la nivel European. Specializarea inteligentă a fost una dintre dimensiunile strategice de bază ale finanțării în Cadrul Financiar Multianual 2014-2020.
Strategia națională pentru competitivitate 2015-2020 (SNC) și Strategia națională de cercetare, dezvoltare și inovare 2014-2020 (SNCDI) au trebuit să se alinieze în ceea ce privește domeniile de specializare inteligentă în România pentru a se putea asigura finanțarea în ciclul actual.
Ulterior, pe parcursul CFM 2014-2020, Agențiile de Dezvoltare Regională (ADR) au dezvoltat Strategii de Specializare Inteligentă la nivelul fiecărei regiuni de dezvoltare pentru a se putea detalia specificitățile locale și regionale și pentru a se fundamenta/justifica alocările financiare din cadrul Programului Operațional de Competitivitate (POC) 2014-2020și nu numai.
Conform viziunii inter-sectoriale promovate de CE pentru CFM 2020+, cel mai bun exercițiu de pregătire a negocierilor dintre România și CE pentru ciclul de finanțare viitor ar fi realizarea unei Strategii Naționale pentru Specializare Inteligentă 2020+, care să reflecte unitar obiectivele tuturor instituțiilor centrale și regionale menționate anterior.
Marea provocare în acest sens este: cine va fi instituția responsabilă cu realizarea unui astfel de document programatic integrat?
Unul dintre elementele principale care ar putea promova atât inovarea la nivelul orașelor este cooperarea dintre sectorul public și cel privat.
Incubatoarele de afaceri găzduite în campusurile universităților sau acceleratoare de start-up-uri inovative sunt una dintre cele mai eficiente metode de consolidare a unor astfel de interacțiuni public-privat. Această abordare bazată pe colaborare nu este încurajată doar de condițiile de finanțare ale UE, ci și de dinamica pieței.
Clara Volintiru este conferențiar universitar în cadrul Departamentului de Relații Economice Internaționale (REI), al Academiei de Studii Economice din București (ASE). A absolvit studiile doctorale de la London School of Economics and Political Science (LSE) și a fost implicată în numeroase proiecte de cercetare internaționale în domeniul științelor comportamentale, buna guvernanță și economia informală. A fost consultant pentru asemenea organizații internaționale precum Banca Mondială, Comisia Europeană, Eurofound, Comitetul Regiunilor sau think tank-ul britanic PRIAD. Cele mai recente publicații ale sale au apărut la Oxford University Press sau în jurnale de specialitate precum European Political Science Review, Eastern European Politics sau Research & Politics. În spațiul public, comunică pe platforme online precum Forbes, EUROPP, Global Observatory, Emerging Europe sau Huffington Post.
George Ștefaneste asistent universitar în cadrul Departamentului de Economie și Politici Economice – ASE București. Principalele teme de cercetare vizează impactul politicii fiscale și sistemelor de protecție socială asupra pieței muncii și modelului social, efectele investițiilor străine directe și exporturilor asupra dezvoltării și competitivității economice, precum și analiza motoarelor de creștere și convergenței economice la nivel local / regional. În ultimii șase ani acesta a lucrat in diferite instituții publice din România, precum Ministerul Finanțelor Publice, Cancelaria Primului Ministru și Departamentul pentru Investiții Străine. Totodată, acesta a fost membru în Comisia Națională de fundamentare a Planului național de adoptare a monedei euro, participând la elaborarea documentelor din cadrul Grupului de lucru pentru finanțe publice, problematica monetară și stabilitate financiară.
