INTERVIU | Ce spune strategul Clujului despre orașele din România

Clujul e pe buzele tuturor în ultimii ani datorită soluțiilor smart și sustenabile propuse: autobuze electrice, proiecte de bugetare participativă, primul funcționar public virtual, festivaluri, evenimente sportive, toate pentru un singur scop: calitatea vieții. Timp de doi ani, 26 de grupuri de lucru, adică 600 de oameni, au lucrat la strategia care a proiectat această viziune de dezvoltare bazată pe 3 factori: Universitate, Inovație și Participare.

Experții UrbanizeHub au stat de vorbă cu omul din spatele acestei viziuni, Călin Hințea, decanul Facultății de Științe Politice, Administrative si ale Comunicării din cadrul Universității Babes-Bolyai si profesor asociat la Michigan State University.  Pornind de la Cluj, am vorbit despre trendurile de dezvoltare din România, despre potențialul unor orașe magnet precum Constanța sau Brașov, despre orașe mici și mijlocii, despre proiecte și implicare.

Despre Cluj

Bucureștiul e eclipsat în ultimul timp. Care e magia la Cluj?

Bucureștiul si Clujul au profile strategice diferite. Strategia înseamnă să te concentrezi pe ceea ce este cu adevărat important. Clujul are în acest moment un concept strategic de dezvoltare bazat pe calitatea vieții și 3 factori strategici cheie: universitate, participare, inovație. Acestea oferă un sens dezvoltării strategice și permit canalizarea energiilor comunității către obiective comune.

De cât timp a fost nevoie pentru elaborarea strategiei și când s-au văzut primele rezultate?

S-a lucrat mai bine de doi ani, iar rezultatele s-au văzut din momentul în care autoritățile locale au început sa acorde atenție elementelor din strategie. De exemplu, indicatorii de calitate a vieții. În primele analize de acum câțiva ani transportul în comun sau accesul la baze sportive erau marile probleme. Astăzi, acești indicatori arată foarte bine. Au apărut alte puncte sensibile precum costul vieții la nivel strategic sau insuficienta parcărilor, la nivel operațional.

Universitatea, Inovare și Participare. Pot fi aplicate și în alte orașe?

Identificarea FSC este foarte dificilă și presupune o munca susținută (de la analiză de date la analiză strategică). Nu există factori prestabiliți pentru nicio comunitate, ei trebuie identificați pe baza unei metodologii bine structurate. Fiecare comunitate are factori specifici (comunitățile mai mari între 3-5, comunitățile mici până în 3). De multe ori pe noi ne enervează exact segmentul de analiză și avem tendința de a sări direct la concluzii strategice (greșite, în lipsa analizei).

Participarea comunității în luarea deciziilor la nivel local nu este un moft sau o chestiune de marketing. Implicarea comunității oferă managerilor locali inteligenți acces la resurse imense de energie și expertiză.

Clujul s-a inspirat la rândul sau dintr-un oraș anume sau pur și simplu a încercat să se inspire câte puțin din mai multe proiecte din diferite orașe?

Nu ne-am uitat la un model specific de dezvoltare pentru Cluj, dar ne-am uitat cu siguranță la bunele practici sectoriale existente în lume și am analizat cu atenție experiențele altora în ceea ce privește dezvoltarea strategică.

Citește și Cluj vs Timișoara

Despre trenduri de dezvoltare

Vedem proiectele din Cluj, Oradea, Alba Iulia și vedem celelalte orașe din România. Ce se întâmplă diferit acolo? Se poate rupe România in două?

România nu se rupe în două însă este tot mai clar ca există o concurență puternică între comunitățile din România. Unele se concentrează pe sursele proprii de avantaj competitiv și încearcă să își direcționeze resursele (întotdeauna limitate) pe zone bine definite. Altele își consumă resursele haotic încercând să facă totul și să consume bani pe care de fapt nu îi au. Diferența este dată în bună măsură de managementul local.

Brașov și Constanța sunt orașe cu potențial imens, pe turism și nu numai. Cum ar trebui să evolueze și spre ce ar trebui să se îndrepte?

Da, Brașovul și Constanța au resurse de dezvoltare impresionante, și nu doar în turism. Ele pot să analizeze foarte serios care sunt principalele surse de dezvoltare strategică și să se concentreze asupra lor, atât la nivel tactic cât și operațional. De asemenea, ele pot să mobilizeze resursele de expertiză existente în comunitate și să înțeleagă rolul de facilitator al administrației locale.

Citește și Constanța – orașul magnet. 

Putem oare crea niște „patternuri” de dezvoltare, niște modele pt orașe mari și altele pt orașele mici și mijlocii?

Nu putem stabili neapărat patternuri dar putem analiza profilele strategice ale orașelor și, pe baza acestor analize, putem dezvolta modele locale de dezvoltare care integrează practici de succes deja testate de comunități similare (e foarte important cu cine ne comparăm; dacă nu înțelegem bine în ce zonă ne plasăm, întreaga strategie poate fi eronată).

Credeți că România are nevoie de politici urbane specializate? Dacă da, cum ar trebui construite acestea?

Importanța unor politici urbane bine definite, bazate pe o analiză serioasă, este semnificativă. Calitatea managerilor locali este esențială, pentru că noi suferim de o boală gravă în România: calitatea scăzută a managementului public.

Mai este un lucru foarte important de precizat: proiectele mari de infrastructură nu sunt susținute în lume de către autoritățile locale – ele nu dețin resursele necesare. Implicarea guvernului în realizarea acestor mari proiecte de infrastructură (de la autostrăzi la aeroporturi) este critică.

Nu putem cere autorităților locale să se dezvolte spectaculos în lipsa unor politici strategice de dezvoltare a infrastructurii la nivel național. În lipsa acestora dezvoltarea locală este grav limitată.

Dezvoltarea aduce inegalitate, inegalitatea produce sărăcie. Cum poate România crește, fără să devină mai săracă? Cum poate crește mai echilibrat? 

Modelul strategic de dezvoltare al României a fost legat mulți ani de ideea polilor de dezvoltare: orașe mari care se dezvoltă spectaculos și care, teoretic, exportă aceasta bogăție. În practică, de multe ori, aceste orașe au „secat” zonele apropiate de resurse (în principal umane), iar acest lucru duce la un model dezechilibrat de dezvoltare.

România are surse de dezvoltare urbană spectaculoase. Marea întrebare este dacă administrațiile locale sunt/vor fi capabile să țină pasul cu dezvoltarea comunităților locale.

De asemenea, modelele de dezvoltare locale trebuie să ia serios în considerare calitatea vieții pentru locuitori, pentru că în lipsa atenției pentru această zonă apare un fenomen foarte periculos: migrarea forței de muncă (în primul rând cea educată). Am observat acest fenomen de migrație în aproape toate comunitățile mici și mijlocii analizate în România. Pe termen lung vorbim de un factor strategic cheie care va afecta negativ aceste comunități.

Despre orașele mici și mijlocii

La un moment dat ați spus că orașele mici și mijlocii au cel mai mare potențial de dezvoltare. Dacă luăm orașele mici și mijlocii observăm că au fost secătuite de resurse umane, lipsite de investitori, cu tineri care pleacă în centrele urbane mari…

Așa cum am mai spus mai sus, aceasta e o problemă foarte mare. De exemplu, avem orașe mici cu licee bune care nu fac decât să pregătească resursa umană pentru centrele urbane mari. Pe de altă parte, vin oportunități interesante pentru acest tip de oraș: multe din centrele urbane mari încep să sufere datorită costului vieții sau aglomerării.

Dacă infrastructura din România se îmbunătățește (din nou, acest lucru ar trebui sa fie prioritatea 0 a guvernelor centrale) orașele mici și mijlocii care au o perspectivă clară asupra ceea ce își doresc pe termen lung pot atrage resurse majore.

Și aici vor fi administrații locale pregătite și nepregătite. Osborne si Gaebler spuneau că există trei tipuri de oameni: cei care fac lucrurile sa se întâmple, cei care privesc cum se întâmplă lucrurile și cei care nu știu ce i-a lovit. În managementul local din România, categoria a treia este foarte populată.

Pot deveni marile orașe – Cluj, Timișoara, Brașov, Constanța – exemple de bune practici pentru orașele mici și mijlocii sau se aplică alt set de reguli? Și dacă da, spre ce ar trebui să se îndrepte orașele mici și mijlocii – ca modele de dezvoltare, ca proiecte, ca viziune?

Profilul strategic de dezvoltare este diferit pentru fiecare oraș. A copia pur și simplu lucruri („să facem și noi un festival mare de muzică”, „să construim și noi un stadion mare”) nu funcționează. Orașele trebuie sa își dezvolte (pe baza unei analize strategice serioase) propriul profil și propriile priorități.

Poate fi descentralizarea o soluție pentru o mai bună gestionare a resurselor locale?

Descentralizarea este o soluție foarte bună în societățile moderne, în care decizia trebuie luată rapid și cât mai aproape de comunitatea vizată. Ea este însă eficientă doar dacă vine la pachet cu perspectiva strategică, expertiza managerială, accesul la resurse, un cadru național de dezvoltare coerent.

Citește și Topul celor mai eficiente administrații din România

Despre implicare și proiecte

UrbanizeHub sprijină ideea de subsidiaritate, de multi-level governance, adică de comunicare, deschidere, parteneriat și implicare. Credeți în soluții/proiecte care sa fie puse în practică cu toți actorii comunității? Cât timp ne va lua și ce ar trebui să facă orașele pentru a pune în practică acest concept la nivel de țară (aici mă refer la administrație dar și la implicarea celorlalți membri ai comunității)?

Participarea comunității în luarea deciziilor la nivel local nu este un moft sau o chestiune de marketing. Implicarea comunității oferă managerilor locali inteligenți acces la resurse imense de energie și expertiză. Nimeni nu pierde acolo unde administrația și comunitatea lucrează împreună (sau cel putin nu se încurcă reciproc).

Spuneți-ne câteva idei si sugestii, pentru administrație, dar și pentru societatea civilă (academia, business, ONG-uri), pentru comunități.  Cum ar trebui implicate acolo unde există și ce facem in orașe care nu sunt centre universitare puternice și care nu au societate civilă activă?

Universitatea este o mină de aur pentru comunitățile moderne pentru că oferă ceea ce este cel mai important astăzi: populație educată, capabilă să dezvolte medii locale diversificate și sănătoase.

Este foarte important ca administrația și comunitatea să dezvolte un parteneriat real și să încerce să structureze împreună o proiecție realistă a unui viitor dezirabil. Am văzut dorința de implicare/participare și expertiză locală importantă în toate comunitățile analizate (mici, medii, mari).

Ce facem in orașe precum Constanța de exemplu, și ce putem face in Slatina, Buzău sau Petroșani?

Analiza proflului strategic va arăta zonele vulnerabile și zonele cu potențial. E important să se concentreze pe zonele unde au/pot dezvolta avantaj competitiv.

Cum vedeți orașele viitorului în România si care e viziunea dumneavoastră integrată de dezvoltare pentru a produce calitatea vieții si sustenabilitate pentru cetățeni?

România are surse de dezvoltare urbană spectaculoase. Marea întrebare este dacă administrațiile locale sunt/vor fi capabile să țină pasul cu dezvoltarea comunităților locale. În multe cazuri ele sunt factorul static într-un mediu în schimbare rapidă. Din nou: avem o vulnerabilitate masivă la nivelul managementului public local și central.

Implicarea produce dezvoltare?

Da, implicarea produce în mod clar dezvoltare pentru că în toate comunitățile există surse de energie și expertiză. Implicarea reală, pe termen lung, nu doar întâlniri în care se prezintă strategia deja decisă, doar pentru că legea cere consultare – într-o cercetare la nivel național pe elaborarea strategilor locale am observat că de multe ori “implicarea comunității” se reduce la acest act formal.

Citește și Viitorul orașelor e în oameni

 

 

Cover Foto: Mihai Catoiu, Foto: cluju.ro, Evz.ro