Regenerarea urbană este o punte între vechi și nou iar această punte începe de la cetățeni și poate fi resimțită imediat după ce ieșim din locuință, pe stradă. În cadrul discuțiilor de la UrbanTalks am vorbit de ce este important ca oamenii să devină parteneri activi în conturarea proiectelor, cum putem crea spații publice de calitate și de ce este important echilibrul dintre opinia specialiștilor și dorințele comunității.
Tatian Diaconu, CEO Nhood Romania, a deschis masa rotundă povestind despre ce înseamnă dezvoltarea smart pentru un investitor. Provocarea principală în proiectele de regenerare urbană derulate de Nhood este restabilirea încrederii comunității în propriile puteri. Orașele post industriale care au o anumită tradiție pe care din cauza tranziției nu o mai pot continua și sunt nevoite să se reinventeze arată un deficit de încredere la început față de cei care promit schimbarea destinului urban. Nhood implică activ cetățenii în proiectele pe care le derulează în orașe și înscrie planurile de business în viziunea de dezvoltare locală a orașelor.
Răspunsul pentru succesul proiectelor de dezvoltare urbană este cuvântul „împreună”.
Nu există proiecte mai mici sau mai mari de regenerare urbană în care toți actorii unei comunități să participe. Sigur, putem cita administrația, mediul privat, mediul asociativ, comunitatea în sensul cel mai larg. Aș spune că sunt două paliere la care noi încercăm să acționăm împreună. Primul este al timpului imediat, ce putem face pe termen scurt când atacăm un proiect care se desfășoară pe termen lung.
Am constatat că principalul element pe care trebuie să îl recâștigăm în timpul cel mai scurt când deschidem un proiect de regenerare urbană este încrederea.
Sentimentul de delăsare, de abandon, pe alocuri de depresie socială atunci când aceste locuri au fost lăsate în paragină este major. Prin ideea unui investitor privat, prin ideea colaborării cu administrația locală, prin punerea proiectului sub reflectoare încercăm să readucem încrederea că putem transforma o veche platformă industrială, o veche cazarmă militară, o veche linie de cale ferată în ceva util pentru comunitate. Poate părea simplu, dar dacă mă refer la exemplul Reșiței este foarte complicat ca într-un oraș care a ajuns la 80.000 de locuitori de la 135.000, care a văzut doar lucruri care se închid să vii să le spui că în 10-15 ani orașul va arăta altfel. Este complicat, dar nu imposibil și cheia este acest împreună și un parteneriat public-privat comunitar, PPPC […] A doua abordare este cea pe termen lung. Sigur că trebuie o viziune strategică atunci când ataci o platformă de 50-100 de hectare de regenerat și această viziune strategică trebuie implicată în viziunea strategică globală a unei comunități. Nu putem construi cartierele noastre, orașele noastre care să nu țină cont de modalitatea în care se dezvoltă un oraș. Aici apare nevoia de coordonare și colaborare cu comunitatea și administrația în termen larg. Nu există într-o orchestră cântăreți mai buni, mai slabi, de primă mână sau a doua mână, noi în proiectele de regenerare urbană trebuie să lucrăm ca o orchestră care creează acea muzică plăcută de comunitate
Primarul Sectorului 6, Ciprian Ciucu, a intervenit legat de micile inițiative care pot produce schimbări majore pentru cetățenii unui oraș pornind de la exemplul scărilor de bloc. Pe lângă proiectele majore cu un cost ridicat care nu poate fi suportat decât de primărie, cetățenii se pot implica în întreținerea spațiilor din imediata proximitate a locuințelor. Nu este o gândire sănătoasă aceea de a ne aștepta că primarul este responsabil de cum ne arată scările de bloc și este nevoie de capacitarea cetățenilor pentru a-și întreține singuri ce au în fața casei.
Regenerarea urbană se face și prin proiecte mici, nu doar prin proiecte mari.
Trebuie să definim foarte clar ce este acea regenerare urbană, pentru că ea poate apărea prin proiecte ale primăriei care presupun recuperarea de spații vaste redate comunității. La fel facem în Sectorul 6 cu Lacul Morii, unde avem deja un concurs de soluții internațional câștigat de o firmă care a venit cu un proiect unde vom pune undeva la 20 milioane de euro, este vorba de o acțiune care implică comunitatea atât în proiectare cât și mai departe. Este vorba de recuperarea Străzii Liniei unde în colaborare cu UrbanizeHub am făcut multe consultări, am adus specialiști pentru un parc liniar de 4 km. Mai este un tip de acțiune care presupune să ajungi între blocuri, unde trăiesc oamenii. Ce pot face eu este să ținem oamenii în sector cu spații de parc, mediu cultural și civic. Mai rămâne cea mai mare problemă cu ce se întâmplă acolo unde omul trăiește. Dacă ne uităm cum arată cartierele proiectate în anii ’60-’70-’80 vedem că au ajuns la o durată de viață în care au nevoie de regenerare.
Dincolo de succesele pe care cred că le-am avut în acești doi ani, am avut și un eșec. Am vrut să implic comunitatea să-și întrețină curtea blocului și am venit cu un program în acest sens. ADP (Asociația Domeniului Public) nu are cum să intre și să rezolve permanent 2000 de blocuri, atunci oamenii trebuie să-și asume spațiul public….Dacă oamenii nu-și asumă spațiul public este ca în mitul lui Sisif. Când vorbim de 2000 de blocuri și 300.000 de arbori acțiunea Primăriei va fi limitată în raport cu nevoile de regenerare urbană. Am venit cu programul, am dat vouchere să-și ia mașini de tăiat iarba, noi ridicam gunoiul, nu trebuiau decât să ude niște copaci și gardul verde pe care l-am plantat. S-au înscris 30 de blocuri, dintre care 29 au luat, au mulțumit pentru amenajare și nu s-au mai atins de ea, nu i-a interesat. Ceva nu a mers, ori comunicarea noastră nu a fost bună, ori nu i-am motivat destul. […] Mă gândesc ca pentru anul viitor să schimbăm finanțările pe care le dăm către ONG-uri, să găsim oamenii responsabili din comunitate ca să își poată asuma în cartier o prezență și o comunicare cu autoritatea publică.
Marcel Ionescu-Heroiu, Expert în Dezvoltare Urbană, a abordat tema transformării urbane în contextul în care vorbim de spații urbane proiectate în perioada comunistă. Din punct de vedere al dezvoltării sustenabile, pe lângă administrația publică și comunitățile urbane trebuie ca și mediul privat să fie angrenat în acțiuni locale și regenerarea orașelor. România nu este singura țară care se confruntă cu probleme ce țin de regenerarea urbană, dar este una care a învățat din greșeli și a conturat modele de bune practici care pot fi exportate către alte națiuni din Europa de Est.
În 1990, 85% din mediul construit în România s-a construit în timpul comunismului. Cu bune, cu rele, din păcate cu mai multe rele. Când vorbim de tema regenerării urbane este important să ne raportăm la acest punct. Fiind făcută urbanizare forțată, s-a făcut cu foarte multe probleme. Ce s-a construit nu a fost întotdeauna întreținut și ca atare noi spunem mereu că regenerarea urbană este una din prioritățile zero ale orașelor din România.
73% din populația urbană a României trăiește în cartiere comuniste. Problemele le știu mai toți. […]
Ce s-a construit în timpul comunismului a fost după o anumită idee și nu s-a luat în considerare ce și-au dorit oamenii. Când vorbim de regenerare urbană trebuie să ne gândim la spațiile publice, la blocuri mai departe de termoizolare și dacă facem tranziția de la partea de strategie la partea de implementare să vedem cum abordăm integrat aceste cartiere. Sectorul 6 este unul dintre exemplele unde gândirea aceasta a început, unde se pilotează idei și se pot scala idei. Problema e că se întâmplă după 30 și ceva de ani de tranziție și numărul de orașe care fac acest gen de experimente este redus.
Legat de finanțare, pe de o parte trebuie să vedem întreținerea, să avem grijă de spațiul unde trăiesc 73% din românii care trăiesc la oraș. Ce poate să cadă în sarcina unei primării, cu resurse limitate, și ce pot să își asume cetățenii? În București, 95% dintre blocuri sunt termoizolate de primăriile de sector. În Cluj, 95% dintre blocuri sunt termoizolate de asociațiile de proprietari. Trebuie să ne gândim cât de important este sectorul privat. Un investitor poate să vină să îți facă o investiție de 500 de milioane de euro care să transforme o zonă dintr-un oraș și care la un loc să fie mai mult decât toate fondurile mobilizate de o primărie din surse europene. Trebuie să ne gândim cum folosim eficient activele pe care le avem. Vin colegii din Grecia la Sectorul 6 într-un schimb de experiență. Sunt interesați de abordările pe partea de incluziune socială, dar sunt interesați de modul în care activele din Sectorul 6 au fost folosite într-un mod inteligent unde pe lângă gurile de metrou au început să apară huburi economice care trag sectorul și Bucureștiul în sus. Atena de vest este o zonă în care practic nu există niciun investitor privat major. Sperăm ca lecțiile din UAT-uri cum este Sectorul 6 să fie copiate cât mai rapid și de altele din țară
Corina Chirilă, Urbanist, a făcut referire la descoperirile generate în cercetarea pentru Manifest pentru orașul frumos și Chestionar și schiță de estetică urbană privind atitudinea cetățenilor față de spațiul public. Regenerarea urbană este un proces complex și continuu care ține cont de modul în care populația se raportează la propriul oraș. Tinerii se vor raporta diferit la clădiri construite în perioada comunistă față de populația vârstnică, având alte așteptări și nevoi. De asemenea, este foarte important ca administrația să beneficieze de instrumente de negociere pentru noile spații care urmează a fi construite în oraș.
Regenerarea implică foarte mult și ceea ce înseamnă comunitate.
Pe ghidurile pe care le-am mai făcut pe regenerare a fost foarte interesat că ne-am jucat mult cu ciclul de folosință al clădirilor și cu viața normată a acestor clădiri și a oamenilor din ele. A fost foarte interesant ce am descoperit prin chestionarele noastre. La Sectorul 6 ne-am dat seama după ce am centralizat toate datele că locuitorii au o vârstă foarte înaintată, sunt persoane peste 50 de ani care locuiesc în niște blocuri care și-au depășit rata normată de viață. La Brașov am descoperit că în zonele de cartiere socialiste avem blocuri vechi dar cu o populație care începe să le ocupe diferit, sunt tineri care încep să se mute în acestea și s-a schimbat dinamica. Avem același fond construit pe care ne chinuim să îl regenerăm cu diferite tipuri de utilizatori. În mod firesc, astfel de intervenții trebuie să fie foarte diferențiate.
De asta cred că regenerarea este mult mai complexă pentru că ne gândim foarte mult la cine ocupă aceste spații. Vorbim de spații ample care necesită instrumente complexe, care ne lipsesc cu desăvârșite. Alte țări au mecanisme de negociere bine instituite ca instrumente de lucru în planificare. La noi lipsește partea asta. Dacă administrația publică își face temele la nivel de viziune, adică unde are nevoie de o școală, de spații publice, unde vrea să dinamizeze un spațiu și are în cap această viziune, în momentul în care se pune la masă și negociază acest lucru atunci administrația are o putere mult mai mare. Negocierile sunt practice și foarte concrete, cum ar fi regimul de înălțime, reabilitarea unui spațiu public și așa mai departe. Digital Twin al orașului este un alt instrument folosit de administrațiile publice din orașe mai dezvoltate, ca Barcelona. Acest digital twin testează niște lucruri într-o aplicație astfel încât administrația să nu mai investească și să își dea seama că nu a mers ceva bine și va putea lua decizia cea mai bună folosind instrumentul. Barcelona a avut la un moment dat o politică prin care a pietonizat străzile dintre blocuri în ideea că va reduce poluarea. Au testat în platformă să vadă dacă acest lucru se validează sau nu ce au făcut. Și-au dat seama că nu, într-adevăr producea rezultate dar toate calculele de emisie au arătat că rezultatul nu a fost atât de mare pe cât se aștepta toată lumea. Cred că zona de tehnologie poate să intre și în partea de regenerare prin care putem să și testăm opinia populației, putem valida niște lucruri și putem să câștigăm încredere ca autoritate publică
Rareș Hopincă, City Manager Sector 5 București, este de părere că administrația trebuie să asigure servicii publice de calitate și de bază pentru cetățeni în imediata apropiere a locuințelor. Din păcate, cetățenii percep un proiect nou cu niște preconcepții alimentate din experiențele din trecut și nu văd partea pozitivă a unei intervenții până nu apar primele rezultate. Acest fenomen a avut loc în timpul modernizării Bulevardului Unirii.
În Sectorul 5 suntem la momentul în care trebuie să asigurăm niște servicii publice de bază pentru cea mai mare parte din sector: un trotuar pe care să poate circula o mămică cu cărucior, un spațiu verde în condiții decente în care să poți ieși într-un perimetru de 5-10 minute din scară și să poți avea acces la o oază de relaxare pe cât de mică, un loc de parcare accesibil digital și în proximitatea locuințelor… Am încercat să creăm o viziune și o direcție de dezvoltare pentru sector. În urma mai multor consultări și cu factorii politici și cu cetățenii din cartiere am văzut un fenomen neașteptat pentru mine și care produce efecte negative: oamenii nu mai au răbdare să discute despre viziune și strategii, vor rezultate imediate. Orice proiect amplu de regenerare trebuie dus în paralel cu măsuri concrete și rezultate imediate pe care omul să le vadă. Un cetățean e dispus să îți acorde încredere ca administrator când vedere rezultate concrete. Oamenii ar înțelege proiectele de regenerare urbană dacă ar fi fazate, ar porni cu pași mici și un exemplu foarte bun este Bulevardul Unirii, care a fost modernizat. Am discutat cu specialiștii care au lucrat acolo și primii doi ani au primit doar înjurături. Au venit cetățenii care locuiau în apropiere și au spus că vor să cheltuiască bani pe borduri. Până în momentul în care nu s-au văzut primele rezultate concrete, această atitudine nu a putut fi contestată. Când au apărut pomi, s-a mărit spațiul verde, s-au făcut niște parcări mai așezate cetățenii au început să înțeleagă și să devină partenerii administrației în derularea proiectului
Paul Moldovan, City Manager Sector 6 București, consideră că o bună comunicare cu cetățenii trebuie dublată de componenta educațională. În momentul în care datele și experții inclină spre un anumit curs de acțiune, acesta trebuie explicat oamenilor cărora poate nu le va conveni că nu mai pot parca în același loc sau a utiliza un spațiu public cu același scop ca în trecut.
Ne este foarte greu să luăm decizii fără să avem date pe care ne bazăm. Aici intervin componentele de planificare strategică în care analizăm situații, date, populație, locuire împreună cu specialiști și vedem pe ce stăm și ce putem face. Vin inițiative, ca și cea făcută împreună cu UrbanizeHub pe Strada Liniei unde ne-am dus și am întrebat oamenii ce își doresc de la acel spațiu și am primit draftul de studiu de fezabilitate și scenariul pe care mergem. Una dintre solicitările mele către proiectanți a fost să se mențină specificul proiectului rezultat din urbanismul participativ și sper că vom reuși. Partea de educație, în care chiar dacă putem anticipa dacă anumite proiecte sau politici vor genera un anumit nivel de nemulțumire să acționăm în continuare fiind conștienți pe baza datelor, experienței sau comparației că acestea vor avea succes și sunt calea corectă. Nimeni nu va accepta că vom pune stâlpi ca să blocăm accesul pe trotuare sau foarte puțini vor avea un feedback pozitiv, dar știm că e calea corectă pe care trebuie să o urmăm, aceea de a reda spațiile publice comunității. Acționăm și încercăm să determinăm noi schimbarea. Mai avem o abordare, diferența dintre proiectele strategice macro, cum e Liniei sau Lacul Morii, și cea micro, la nivelul blocurilor de locuit care costă mai puțin și pe care le putem scala și aici avem și ghidurile pregătite de colegii de la Banca Mondială și UrbanizeHub. Nivelul micro se vede imediat în comunitate spre deosebire de un proiect imens care durează între patru și cinci ani
Vă invităm să urmăriți întreaga discuție din cadrul Mesei Rotunde pe canalul nostru de Youtube.
Totodată, adresăm mulțumiri către Nhood Romania pentru susținerea acestui eveniment și implicarea de care au dat dovadă de fiecare dată.
