Orașele sunt în principal modelate de investiții private. An de an, investițiile private, mai ales în orașele dinamice, depășesc cu mult investiții publice. În tabelul de mai jos puteți vedea veniturile generate de firme, salariați și turiști în București și reședințele de județ din România în 2018. Până și în orașe mici precum Sfântu Gheorghe sau Reșița, aceste venituri se ridică la peste 1 miliard de euro anual – sau aproximativ 10 miliarde pe un ciclu de implementare european. Adică, mai mult decât un întreg program operațional. Bineînțeles, cei mai atenți dintre dumneavoastră au observat că aceste cifre implică și o dublă contorizare. Mai exact, o parte din cifra de afaceri a firmelor acoperă salariile angajaților, iar cheltuielile turiștilor sunt surprinse în cifra de afaceri a firmelor locale.
Veniturile generate de firme, salariați și turiști în București și reședințele de județ din România, în 2018
Aceste date arată însă unde ar trebui să își îndrepte atenția primarii. În mod evident, cea mai importantă sursă de investiții este mediul privat și mediul privat schimbă substanțial fața orașelor din România. Mediul privat construiește blocuri și case, fabrici și uzine, clădiri de birouri, mall-uri, supermarket-uri, și, cu fiecare investiție ele adaugă de obicei și infrastructură publică – un drum, o zonă verde, un spațiu cu servicii publice etc. De exemplu, Iulius Grup, cel mai mare dezvoltator român, a schimbat fața unor orașe precum Iași, Timișoara sau Cluj. Pe lângă investițiile generatoare de profit, Iulius Group a investit sume substanțiale în dezvoltarea de infrastructură publică nouă. Mai jos puteți vedea un sumar al acestor sume (ele nu includ costurile recurente de întreținere):
Iulius Town Timișoara: 62,9 milioane de euro -> tunel auto+modernizare străzi proximitate+clădire 1.100 mp de utilitate publică+rețele de utilități (21,3 milioane euro) + parc (8,1 milioane de euro) + parcare (33,5 milioane de euro);
Palas Iași – 84,8 milioane de euro -> 55 milioane de euro parcare +6,4 milioane euro parc+ 20 milioane de euro acces,rețele utilități, subzidiri clădiri istorice + 3,4 milioane de euro facilități publice în alte zone ale orașului;
Iulius Mall Cluj-Napoca: 2,4 milioane de euro parc;
Palas Campus Iași: 1,7 milioane de euro -> o nouă arteră + modernizare și lărgire 5 străzi adiacente+stație de transport public + piste bicicletă+troturare.
Aceste sume nu sunt derizorii și reprezintă numai investițiile făcute în infrastructură publică, nu și investițiile în mall, hotel și clădiri de birouri (unde Amazon și-a dezvoltat un birou imens, de exemplu). Chiar și acolo unde investițiile au fost mai mici, precum la Cluj, ele au fost un catalist puternic pentru alte investiții. În jurul Iulius Mall Cluj s-a dezvoltat acum un întreg campus de birouri, unde sunt prezente nume mari precum Bosch sau Porsche, cu birouri de cercetare și dezvoltare.
Iulius este numai un exemplu (unul drag nouă), dar sunt mii și mii de alte firme, în toată țara, ce fac același lucru – la o scară mai mică sau mai mare. Orice administrație locală trebuie să învețe să aibă un dialog viu și eficient cu sectorul privat, deoarece resursele care pot fi mobilizate de sectorul privat sunt mult mai mari, în cele mai multe cazuri, decât ce poate fi mobilizat prin intermediul fondurilor europene.
O alta sursa importantă de investiții in bunuri publice sunt cetățenii de rând. De exemplu, la Cluj-Napoca, din cam 100.000 apartamente de bloc, cam 52% au fost termo-izolate până acum. O majoritate covărșitoare a acestor lucrări de termo-izolare au fost făcute de cetățeni pe banii lor – cam 90% din toate aceste lucrări de termo-izolare. Deci, clujenii au contribuit cu aproximativ 175 milioane de euro, în ultimii ani, la îmbunătățirea propriului oraș. Comparați acest aspect cu lucrările de termo-izolare din București, făcute în mod predominant din bani publici. Dacă bucureștenii și-ar pune la bătaie proprii bani pentru lucrările de termo-izolare a clădirilor în care locuiesc, primăriile de sector ar avea bani mai mulți pentru alte investiții publice necesare.
În același timp, administrațiile locale din toată țara ar trebui să știe să taxeze mai mult. Taxele colectate la nivel local pot fi mult mai mari și pot deveni principala sursă pentru proiectele de dezvoltare ale orașelor. Mai jos vedeți cam cât generează din impozite și taxe locale (cele mai importante fiind impozitele pe proprietate, teren și autoturisme). Sumele nu sunt de neglijat, dar ar putea fi mult mai mari.
Veniturile generate din impozite și taxe locale în anumite orașe din România (medie 2016-2019)
Prima problemă a nivelului relativ scăzut de taxe și impozite locale se datorează modului în care aceste taxe sunt setate. Practic, nivelul acestor impozite este îngrădit de Codul Fiscal, ce fixează limite inferioare și superioare clare. A doua problemă ține de “timiditatea” adminstrațiilor locale de a aplica taxe mai mari. În tabelul de mai jos vedeți nivelul taxelor practicate în reședințele de județ și în primăriile de sector ale Bucureștiului (PMB nu culege impozite pe proprietate și teren). Sumele sunt derizorii. Un apartament evaluat la 200.000 Euro, în Sectorul 1, este impozitat numai cu 200 Euro pe an. La fel, un hectar de teren, în cea mai bună zonă a Bucureștiului este taxat cu numai 2.277 euro/an. La fel se întâmplă și cu taxele pe mijloace de transport. Mai toate administrațiile preferă impozite mici pentru cetățeni și impozite mari pentru firme. Surpinzător, mai toate administrațiile locale supra-taxează clădirile neîntreținute, deși nu este clar câți se și țin de implementarea acestei prevederi.
Absolut fiecare din aceste administrații locale ar putea practica un nivel mai ridicat al impozitelor locale. Dovada este dată de către Vaslui – una din cele mai sărace reședințe de județ din România, cu unele din cele mai ridicate niveluri ale taxelor locale. Dacă se poate la Vaslui, se poate și la restul. Mai mult sistemul actual de taxare este complet inechitabil. Un hectar de teren în cea mai bună parte a Bucureștiului este taxat la fel de mult ca în Alexandria. În mod clar ceva nu este just aici și este clar că sistemul de taxare la nivel local trebuie ajustat în funcție de dinamica și forța fiecărei piețe imobiliare în parte.
Nivelul impozitelor locale pe proprietate, teren și autoturisme practicate de orașe din România
Nu e greu să ne imaginăm cu cât ar crește veniturile locale dacă s-ar aplica niște rate mai “de doamne ajută”, acolo unde piața permite acest lucru. De exemplu, în Timișoara există aproximativ 150.000 apartamente. Impozitul pe proprietăți deținute de persoane fizice este la minimul posibil (0,08%) și în anii trecuți a adus la bugetul Primăriei 5 mil. de euro pe an, în medie. Dacă în loc de 0,08% s-ar practica maximulul permis, 0.2%, veniturile din această sursă s-ar ridica la aproximativ 12,5 mil. de euro – nu o avere, dar destul cât să faci câteva poduri în plus în oraș. Dacă însă s-ar modifica Codul Fiscal și s-ar permite ridicarea taxei pe proprietate la 2% (un nivel practicat în multe orașe din SUA), veniturile Primăriei Timișoara din această sursă ar sări la 125 mil. de euro– și asta chiar e o avere.
Codul Fiscal trebuie regândit, în așa fel încât să permită primăriilor care pot și doresc să factureze mai mult, să o și facă. Reversul medaliei este că un sistem de taxare mai agresiv poate conduce și la o gentrificare a unor cartiere și la o segregare a cartierelor în funcție de venit. Ca atare, taxele și impozitele locale trebuie mânuite cu grijă. Important de menționat este că aceste instrumente sunt critice față de încurajarea anumitor principii (de ex. taxe mai mari pe mașini și parcare pot încuraja transportul sustenabil) și față de descurajarea altora (de ex. taxe pe cantitatea de gunoi ne-reciclat, pot încuraja oamenii să recicleze mai mult).
Anul 2021 va fi anul fondurilor europene. În acest an, și probabil în bună parte din 2022, se va discuta despre cum vom aloca cele 80 miliarde euro în fonduri europene. Este o discuție vitală și importantă pentru societatea românească. Este important însă să începem o discuție, de pe acum, despre adevărata mina de aur a României, și despre cum vom ști să ne folosim de ea în mod eficient în anii ce urmează. Așadar prioritatea 1 fondurile europene, prioritatea 2 atragerea de investiții private, prioritatea 3 creșterea sustenabilității veniturilor proprii. Administrațiile și primarii care înțeleg aceste 3 lucruri și acționează în acest sens, vor câștiga competiția cu alte orașe.
