Designerii vestimentari spun că haina îi face pe om. Atunci, arhitectura face un oraș? Dacă în articolul precedent am vorbit despre politicile și principiile care au conturat modul în care arată orașele, acum vom vorbi despre personalitatea orașelor, locurile preferate și arhitectura care ne face fericiți.
La un moment dat, majoritatea celor care creionează spații locative a decis că noile clădiri trebuie să fie cu linii drepte, plane și fără prea multe elemente de fațadă. Pentru că era mai convenabil, acest stil a rămas aplicat și astăzi. Din păcate, arhitecții nu au aplicat un sondaj de opinie prin care să întrebe oamenii ce consideră frumos. Altfel, ar fi aflat că oamenii iubesc clădirile istorice, le consideră frumoase și se bucură să le admire. Poate din acest motiv cele mai vizitate orașe din Europa sunt cele cu construcții istorice.
Ne-am gândit la două idei care să vină în sprijinul celor care proiectează orașe. Ambele sugestii sunt inspirate din cele mai frumoase orașe din lume. Prima idee este să construim la scară umană. În Statele Unite, zgârie-norii au devenit un simbol al puterii economice, au devenit referințe pentru arhitecți și motive de mândrie pentru dezvoltatori. Aceste „totemuri” care ating cerul sunt superbe de la distanță dar năucitoare de aproape. Din fericire, europenii au mers în direcția opusă. Metropolele din Europa sunt dinamice, la scară umană (adică nu mai mult de șase etaje) și cei care au permis construirea de zgârie-nori i-au împins la marginea orașului. Evident, de la distanță nu se văd detaliile care dau farmecul unei clădiri, motiv pentru care nu ne deranjează că zgârie-norii sunt formați din suprafețe plane. Atunci când construiești la scară umană trebuie să acorzi o atenție mult mai mare detaliilor. Aici venim cu a doua idee: acordați o atenție specială fațadelor. Nu ne plac suprafețele plate când mergem într-un centru istoric. Ne uităm după fațade care dau personalitate, au o anumite prezență și ne stârnesc un anumit fel de trăiri. Ne uităm după detalii, după ferestre, uși, balcoane, decorațiuni, coloane, scărițe,acoperișuri și multe altele. Așadar, o fațadă este crucială pentru identitatea urbană a unei clădiri.
Cum arăta un ghid al elementelor arhitecturale?
Răspunsul ni-l dă Franța, mai exact Georges-Eugene Haussmann. Arhitectul în serviciul împăratului Napoleon al III-lea a primit sarcina de a regândi Parisul. După ce a trasat bulevardele, a început să lucreze la un catalog al elementelor arhitecturale care urma să asigure o unitate urbanistică în cartierele ce urmau a fi construite. Intervenția lui nu s-a rezumat doar la urbanism, ci și la arhitectură. Catalogul a reușit să evite o mare parte din problemele cu care noi ne confruntăm astăzi: dezvoltarea haotică, caracterul inestetic și lipsa unei imagine cu construcții unitare. Ideile lui Haussmann au bătaie lungă. Chiar și astăzi toate inserțiile de clădiri din centrul vechi se fac respectând ghidul arhitectului împăratului.
Procesul de gândire al unui asemenea catalog nu este foarte dificil și rezultatul are un mare potențial. Parisul a reușit mulțumită ghidului să mențină de-a lungul secolelor unitatea arhitecturală și șarmul orașului. Capitala franceză este o metropolă la scară umană și modelul său poate să fie implementat oriunde. Folosind principiile lui Haussmann, putem să avem și noi orașe românești frumoase.
Ce materiale de construcție ne atrag vizual?
Ochiului nostru îi place să vadă materiale cât mai apropiate de elemente natura. Aici amintim piatra, cărămida și tencuiala. Piatra și cărămida sunt tot mai evitate în construcțiile clădirilor noi, deși prețul lor este convenabil și nu sunt greu de întreținut. Odată cu progresul tehnologic, construcțiile moderne sunt bazate pe structuri metalice și cu foarte mult beton și sticlă, materiale de care nu ne simțim atât de legați ca și de cele naturale. Poate acest lucru ne leagă și de evoluția noastră de la Australopitec la Homo Sapiens, dar este clar că ni se pare interesant să vedem cum putem modela materialele naturale astfel încât să ne creeze un spațiu locativ. Dacă ne uităm la clipurile lui Mr. Tfue, care construiește tot felul de spații folosind un băț și materiale naturale ne simțim fascinați de puterea creativă a omului. Ne-am dori să avem un Le Corbusier modern care să revoluționeze arhitectura cu revenire la tradițiile trecutului, dar și aplicabilitate modernă.
Ce s-a întâmplat cu maeștrii constructori?
Un maestru constructor nu este nici un arhitect, nici un muncitor constructor. Ei sunt undeva între, cunoșteau concepte și le puteau pune în practică. Un maestru nu gândește o clădire de la fundație până la acoperiș, dar joacă un rol crucial în a-i da clădirii o personalitate proprie. Prin măiestria lor, conectau umanul cu divinul folosind materiale care dădeau un aer de solemn și stârneau respectul trecătorilor. Din păcate, după Al Doilea Război Mondial profesia a început să dispară și în aceste momente putem găsi foarte puțini maeștri constructori în toată lumea… dar există speranță! Putem să reclădim tagma doar dacă administrațiile locale și dezvoltatorii vor pune preț pe frumusețe.
Voi cum vă doriți să arate orașele? Avem pregătit un chestionar pe care îl puteți completa și pe baza căruia puteți contempla ce așteptări aveți de la propriul oraș. Vă încurajăm să lăsați comentariile voastre mai jos.
Sursă foto: AMC-Archi, Contemporist, Mental Floss
