Spațiul urban este prin definiție un loc sau o suprafață cu întindere limitată. Această definiție vizează deci, încadrarea spațiului între niște delimitări, dar nu se referă și la ce tip de acțiuni se pot desfășura în interiorul său. Așa cum oamenii nu pot fi doar niște existențe inerte în lume și sunt într-o perpetuă mișcare, așa și spațiul urban se comportă ca un “organism viu”, fiind într-o continuă transformare.
Existența, atât a oamenilor, cât și a spațiului urban, prespune crearea continuă de inter-relații. Așa cum unii oameni sunt mai extroverțiți sau mai introvertiți, mai sensibili sau mai excentrici, indiferent de caracteristicile personale, toți oamenii au necesitatea primordială de a crea relații. Așadar, este adevărat faptul că anumite spații ne influențează, dar aceeași influență o exercităm și noi asupra exteriorului. Nu întamplător, atunci când o persoană extrem de energică și pozitivă intră într-o incăpere, toată atsmofera spațiului se schimbă.
Pornind deci de la aceste idei de bază, spațiul este produsul capacității oamenilor, iar amenajările sunt doar produsul unor impulsuri realizabile. În București, am întâlnit un exemplu perfect de relaționare și transformare a spațiului prin simpla prezență a oamenilor.
Cu toții cunoaștem celebra Piață a Universității. De-a lungul timpului, acest spațiu a suferit câteva transformări mai mult sau mai puțin reușite. De fiecare dată cand parcurg zona, mă simt stingherită, de parcă nu știu pe ce parte să merg. Piața, un spațiu deschis cu formă alveolară ce nu oferă niciun fel de traseu, este un reper la nivelul orașului și în fiecare zi este tranzitată de un număr mare de oameni. Totuși, când ajung în centrul acelui loc, mă simt pierdută, tocmai pentru că nu pot creea o relație cu el.
Piața Universității a suferit de-a lungul timpului diverse intervenții. În încercarea de a valorifica și a transforma locul într-unul mai prietenos, autoritățile au amenajat diverse târguri, evenimente culturale, spectacole etc. Acest lucru a funcționat poate pentru o perioadă scurtă de timp, dar dacă ne gandim pe termen lung, un spațiu trebuie modificat și în funcție de activitățiile din proximitate. De aceea, de multe ori profesorii și studenții din cadrul universității s-au plâns de poluarea fonică excesivă iar, în timpul târgurilor, piața devenea și mai greu de tranzitat, generând o stare de discomfort celor care trebuiau să ajungă dintr-o parte în cealaltă a pieții.
Am observat însă o intervenție minoră, dar cu impact maxim. Au fost amplasate trei podeste cu forme rectangulare, amplasate spre exteriorul pieții și care au fost ușor integrate în context. Ca răspuns la această intervenție, tinerii și oamenii din zonă au creat o relație cu ele și au fost identificate drept un loc de întalnire si socializare. Această măsură a fost una pozitivă, dar din păcate, parcă nefinalizată. În lipsa unei vegetații sau în lipsa creării unui ansamblu mai coerent și estetic de mobilier urban, podestele nu au putut răspunde pe deplin nevoilor utilizatorilor.
O astfel de inițiativă care, integrată într-un context urban mai prietenos, poate aduce beneficii imense unei zone, nu este foarte des întalnită în București. Tinerii din oraș și nu numai, au nevoie de spații urbane pe care și le pot însuși și cu care pot crea o relație. Astfel, intervențiile urbane versatile precum mobilierul urban, vegetația, zonele umbrite, instalațiile etc. pot transforma complet o zonă întreagă într-un punct de reper prietenos.
Rămane, așadar, datoria noastră de a face primul pas și de a crea această relație primordială cu spațiile din oraș. Spațiile noastre urbane trebuie să fie și umane, iar noi putem facilita acest proces prin propria noastră intervenție.
Vă invităm Miercuri de la ora 11.00 la Urban Talk: Spațiu Deschis, Spațiu Comun pentru a dezbate mai mult despre nevoia unui spațiu comun de calitate pentru orașele din România.
Material realizat de Delia Laura, studentă a Facultății de Urbanism Ion Mincu. Foto: Floornature, NSW, Wiki, Archdaily
