Populația orașelor se află într-o continuă creștere. Acestea devin supraaglomerate și sunt puse sub presiune, datorită densității ridicate a populației. O soluție de viitor este dezvoltarea orașelor și construirea unui număr mai mare de clădiri ce au o capacitate ridicată de găzduire a fluxului de persoane. Provocarea în acest sens apare însă atunci când orașele trebuie să fie menținute viabile și durabile.
Astfel, directorul de creație și partener al Gehl, David Sim, oferă în cartea sa Soft City informații, idei și inspirație pentru un mediu construit dens și diversificat la scară umană. El arată cum densitatea populației și calitatea ridicată a vieții pot conlucra. Este doar un factor ce stă la baza planificării urbane, precum și a unei arhitecturi prietenoase cu oamenii. Cu sediul la Copenhaga, Gehl este pionier de mult timp în ideea de proiectare urbană concentrată pe om. Astfel, designeri precum David Sim văd orașul ca o serie de relații între oameni și loc, oameni și planetă și oameni și alți oameni, și nu ca o colecție de clădiri și dezvoltări urbane.
„Punctul de plecare nu este o idee urbană arhitecturală mare – este despre cum e să fii o mică ființă umană și cum poți conecta acea ființă umană la cât mai multe experiențe posibil” – David Sim.
Soft City este despre ușurință, confort și grijă în viața de zi cu zi. Descrie, mai degrabă, îmbrățișarea realității decât încercarea de a scăpa de aceasta. Autorul vorbește, mai nuanțat, despre o arhitectură prietenoasă cu oamenii, dar, oferă și o contrapondere „orașului inteligent”. Astfel, în loc să ne bazăm pe noi tehnologii pentru rezolvarea problemelor urbane, ne îndeamnă să folosim soluții simple, la scară redusă, low-tech, low-cost, axate pe om. Cartea este împărțită în trei părți independente. Prima parte descrie modul în care putem face față densității și diversității în același loc, precum și creșterea posibilității ca lucrurile, locurile și oamenii să fie mai apropiate. Pentru a implementa acest lucru, David Sim recomandă o serie de principii arhitecturale, specifice cladirilor:
De la spațiu deschis la incintă
➢ Donnybrook Quarter (London, England)
De la stand-alone la joint up
➢ Townhouses Caroline von Humboltsweg/Oberwallstrasse (Berlin, Germany)
De la stivuire la stratificare➢ Nightingale 1 (Melbourne, Australia)
De la etaje închise la parter activ➢ Magazine și cafenele în Vesterbro (Copenhaga, Danemarca)
David Sim urmărește cei patru generatori de diversitate din Jane Jacobs (1961):
nevoia de utilizări mixte primare
nevoia de blocuri mici
nevoia de clădiri îmbătrânite
nevoia de concentrare
De asemenea, această parte este o extensie a teoriei „soft edges” de Jan Gehl (2010) care sugereazp că parterul cladirilor ar trebui să aibe o articulație verticală a fațadelor, constituită din unități înguste, cu multe uși, transparență și funcțiuni multiple.
A doua parte a cărții este despre provocarea fizică și socială a oamenilor. Mobilitatea oamenilor în jurul cartierelor este văzută ca o oportunitate pentru comunitate. David Sim oferă astfel, informații despre cum să atingem această dimensiune umană în mobilitate: prin trotuare mai largi, continue și fără obstacole, piste de biciclete, colțuri interactive și benzi centrale mediane pentru traversarea străzii. Prin aceste măsuri propuse, el promovează „traficul lent”, ce constă în prioritizarea pietonilor și a bicicliștilor. De asemenea, la fel ca Jane Jacobs, el descrie, în această parte, importanța ferestrelor (conceptul „eyes on the street”), dar și a ușilor de intrare de pe ambele părți ale unei clădiri, precum și a caselor de scări (conceptul „arms and legs on the street”).
A treia parte a cărții este despre durabilitate și rezistență. Astfel, se vorbește despre conectarea oamenilor cu lumea exterioară, dar mai ales cu natura. Având ca scop interacțiunea socială, sănătatea și bunăstarea pe termen lung. David Sim specifică faptul că oamenii ar trebui să aibă acces la o gamă largă de spații în aer liber, precum balcon, parc public, terasă pe acoperiș, verandă sau fereastră. De asemenea, în această parte specifică și proiecte legate de adaptarea climatică, prin „abordarea soft-city„, ce constă în găsirea unor soluții simple pentru moderarea climei.
„Este vorba despre densitate și diversitate. Densitatea singură nu este interesantă.” David Sim
Astfel, putem concluziona prin a afirma că nu este suficient ca orașele să fie realizate din clădiri învecinate. Mai mult decât atat, condiția ca ele să funcționeze este să fie alcătuite din resurse și interacțiuni multiple.
