Cum ajungem de la „orașul frumos” la „orașul funcțional”? Orașele noastre afectează viața fiecăruia, iar în ciuda diferențelor de clasă, vârstă, sex sau apartenență politică, există o oarecare nemulțumire generalizată privind evoluția recentă a centrelor urbane. Modul în care arată mediul nostru urban nu este doar un program de rezolvare a unor probleme sociale, ci reprezintă un aspect central al lumii sociale.
Deseori, urbanismul și deciziile urbane par să fie bazate pe o abordare pur funcțională, în care frumosul nu își prea găsește locul. De asemenea, am ajuns să asociem frumusețea cu istoricul, ca și cum astăzi nu am mai putea construi orașe frumoase. Trebuie în primul rând să identificăm modul prin care am ajuns azi la prevalența orașului funcțional, urmând să studiem cum ne putem întoarce la orașe frumoase, dar încă funcționale.
Începând cu prima parte, identificarea probleme se poate face cu ușurință. o mare parte din abordările arhitecturale și urbanistice strict funcționaliste sunt o urmare a viziunii propuse de către o serie de arhitecți de la finalul secolului XIX și începutul secolului XX, printre care și Le Corbusier. Funcționalismul este astăzi înțeles ca acel principiu conform căruia clădirile ar trebui proiectate numai pe baza scopului și funcției clădirii. Acest principiu reprezintă încă o problematică controversată și mult discutată în cadrul profesiei de arhitect și de urbanist.
Conceptul de presiune demografică ocupă o poziție centrală în toată această dezbatere. În anul 1800, aproximativ 1 miliard de oameni făceau umbră pământului. Până în 1930, numărul lor a ajuns la 2 miliarde. Între timp, populația a ajuns la 7.8 miliarde și până în 2050 este estimată că va ajunge la 9.7 miliarde. Când lumea trece printr-o astfel de explozie demografică, trebuie găsite soluții de locuire decentă pentru toți acești oameni. Blocurile au fost, astfel, o soluție ieftină, eficientă și ușor de implementat.
În România, suntem încă la nivelul de experimentare în domeniul locuirii și, ca urmare, s-au făcut din păcate multe greșeli ce pot fi greu rectificate. Este important însă să găsim rapid un alt model – unul ce va inspira generații viitoare, așa cum centrele istorice ne inspiră pe noi. În prezent, dezvoltatorii decid asupra modului în care arată orașele noastre, având ca singur argument cererea oamenilor.
Totuși, dacă cererea este una mai diversă și mai ales dacă există reguli clare, aplicate unitar, oamenii le respectă și le aplică fără probleme. Fără astfel de reguli, dezvoltatorii vor fi cei care vor decide și în continuare cum arată orașele noastre. Interesul acestora din urmă este de a vinde cât mai mult și nu de a crea și spații urbane de calitate. În următoarea parte a acestui material format din trei articole distincte, vom arată, prin exemplul cartierului Zizkov din Praga, cum orașele pot prelua principii benefice de urbanism care să nu elimine calitatea spațiilor urbane. Astfel, în locul orașelor „în care” trăim, pur și simplu, ajungem să putem crea orașe „pentru care” trăim.
