Românii nu se pot mândri cu cele mai frumoase orașe din lume, dar nici nu se pot plânge că trăiesc în cele mai puțin plăcute zone ale globului. În ceea ce privește dorința principală a românului, când vine vorba de sfera urbană, el își dorește orașe ca în Occident. E nevoie de trei mari pași pentru a atinge acest obiectiv. În mod evident, pentru a avea orașe ca în Vest, nu putem demola ce avem deja și reclădi pe un alt tipar. Trebuie, pe de o parte, să valorificăm mai mult ce avem deja, să înțelegem cum putem lucra cu fondul construit existent și să învățăm să construim mai trainic, mai deștept și mai frumos pe viitor.
Avem deja orașe cu un fond construit frumos, orașe cu care să ne mândrim, fie că vorbim despre Sibiu, Brașov, Alba Iulia, sau Oradea. Alte orașe din Moldova, Muntenia sau Oltenia ori au trecut deja prin procese de dezvoltare și regenerare urbană, ori adăpostesc un potențial aparte, ce poate și trebuie să fie exploatat. Centrele vechi ale orașelor au reprezentat centre de investiții, dar succesul nu a fost mereu garantat. Pentru a pune la punct un astfel de centru, există soluții care s-au dovedit deja a fi cheia succesului – vorbim astfel despre concursuri de soluții, metode de reabilitare a clădirilor vechi, măsuri punitive și stimulente.
Centrele civice ale orașelor, locuri care adăpostesc instituții administrative, comerciale și sociale nu sunt mai puțin importante. Toate aceste zone au un potențial urbanistic deosebit, iar societatea civilă poate ajuta la transformarea lor. Mai mult, cartierele de blocuri definesc peisajul urban românesc, iar regenerarea acestor zone este esențială. Soluțiile de regenerare ar trebui să vizeze atât spațiile publice ale acestor zone, cât și blocurile în sine – fondul construit existent. În acest sens, administrațiile publice locale pot folosi numeroasele ghiduri de regenerare urbană care există deja și care se concentrează pe regenerarea cartierelor. Bineînțeles, soluțiile de regenerare trebuie complementate de soluții durabile de mentenanță a spațiilor verzi adiacente.
Spațiul public implică de obicei interacțiune socială. Deși în ultimii ani municipalitățile au demarat o serie de procese de reabilitare a spațiilor publice, în general de dimensiuni mai mici, majoritatea intervențiilor s-au realizat cu materiale necorespunzătoare, fără un concept unitar și fără o atenție deosebită acordată detaliilor. O asemenea abordare se va dovedi ineficientă în timp, deoarece spațiile vor impune costuri de întreținere mai mari. Pentru a permite jocul și relaxarea, spațiile publice ar trebui să fie mai permisive și mai flexbile, în sensul în care să acomodeze acțiuni noi, dincolo de un program strict. Un spațiu public deschis este, prin natura sa, un spațiu incomplet care poate fi însă completat la nesfârșit de oamenii care îl folosesc.
ONG-ul „Project for Public Spaces” a identificat un număr limitat de elemente necesare în transformarea spațiilor publice, printre care se numără intervenția comunității, identificarea unor parteneri, importanța analizei și observației înainte de proiectare și existența unei viziuni clare. Devine tot mai evidentă ideea că dezvoltarea unitară, în primul rând, și existența unor reguli clare pentru proiecții și construcții, în al doilea rând, au lipsit aproape cu desăvârșire din trecutul urban al țării noastre.
Totuși, este responsabilitatea noastră să lăsăm urmașilor noștri cartiere și orașe cu care ei să se mândrească.
Cover Foto: Ramboll
